Din nou despre neutrino

Va mai amintiti, probabil, despre nebunia generata de anuntul din 23 Septembrie 2011 al celor de la CERN cum ca e posibil sa fi detectat neutrini (particule elementare subatomice) care se deplaseaza cu viteze mai mari decit viteza luminii. La momentul respectiv am scris si eu despre asta, invitind pe cei care citesc pe aici sa nu se grabeasca cu concluziile, sa mai astepte pina lucrurile se aseaza si se confirma sau infirma.

De atunci, cei de la CERN au primit o multime de sugestii de la comunitatea stiintifica pentru a-si rafina experimentele, si-au reverificat instrumentele si au ajuns la concluzia ca rezultatele si instrumentele par in regula. A urmat un comunicat de presa in 18 Noiembrie 2011 (il gasiti in link-ul catre CERN de mai sus) in care prezentau cele gasite. Neutrinii vitezisti supravietuiau primelor verificari.

Acum citeva zile, pe 23 Februarie, CERN revine cu un update la comunicatul de presa in care se anunta ca este posibil sa fi detectat doua surse de eroare, erori de instrumentatie (update-ul este de gasit tot in pagina CERN la care am pus link mai sus). Prea multe detalii nu sint date in comunicat. Una dintre posibilele erori este legata de un oscilator utilizat pentru sincronizarea cu GPSul. Daca se demonstreaza ca acest oscilator a fost defect, ar rezulta faptul ca au subestimat viteza neutrinilor (adica acestia ar fi si mai rapizi decit s-a masurat initial). Celalta posibila eroare se refera la un conector de fibra optica defect. Fibra conecta semnalul de la GPS la ceasul principal al OPERA si, daca se dovedeste ca acest conector a avut probleme in timpul experimentelor anterioare, aceasta ar fi dus la o supraestimare a vitezei de deplasare a neutrinilor.

Acum a reinceput nebunia. Si, din nou, spun: “usurel cu conectorul pe scari”. Dupa cum spun si cei de la CERN, nu e suficient sa descoperi ca un conector era cam slabit pentru a arunca la gunoi niste masuratori si concluziile lor. In timp ce este adevarat ca Teoria Relativitatii este o teorie indelung si solid verificata si ca pentru a accepta ca ea este contrazisa necesita dovezi foarte solide, este la fel de adevarat si faptul ca ceva ca masuratorile celor de la CERN privind neutrinii mai rapizi ca lumina reprezinta un fapt prea iesit din comun si important pentru a fi ignorat la primul dubiu. Va fi nevoie de o reverificare a sistemului, de strins toti conectorii, de verificat toti oscilatorii si de refacut masuratorile. Cei de la CERN ne anunta ca asta se va intimpla, cel mai probabil, in luna mai.

Personal, cred ca se va intimpla ceva mai mult decit atit. Chiar si daca masuratorile din mai nu vor mai detecta neutrini mai rapizi ca lumina, ma indoiesc ca lucrurile se vor opri aici. Saminta indoielii a fost plantata. Odata ce ai reusit sa trezesti curiozitatea lumii stiintifice, e greu sa o readormi. Sint destul de convins ca vor urma si alte masuratori independente, cel mai probabil japoneze si americane.

Din toata povestea asta, daca se demonstreaza ca tot tam-tam-ul s-a datorat unui conector slabit, ramin cu o dezamagire. Ea nu este legata de faptul ca cineva a fost neglijent, eroarea este umana si posibila oricind, la orice nivel, indiferent de numarul si strictetea procedurilor implementate. Este motivul pentru care rezultatele stiintifice sint verificate si rasverificate. Dezamagirea mea are legatura cu opinia publica, cu cei din afara lumii stiintifice. Datorita spectaculosului subiectului, evenimentul a fost foarte prezent in public. Daca inainte s-a observat o scadere a increderii in stiinta (“vedeti mah ca teoriile voastre nu-s asa de batute in cuie cum credeati voi? Bleah, Einstein… ce prostii… el si viteza lui”), infirmarea rezultatelor pe o baza de acest gen va face si mai mult rau (“Ha? Nici macar un conector nu sinteti in stare sa stringeti!”). Si sint convins ca jurnalistii anti-stiinta de serviciu vor avea grija ca acesta sa fie mesajul cel mai popular.

Daca asta a fost eroarea, este o eroare foarte nefericita. Ar fi fost preferabila, cred eu, o eroare intr-o ecuatie, un efect bizar neluat in calcul sau ceva similar.

P.S. Cu ocazia asta mi-a venit ideea sa scriu despre motivele pentru care subiectul a fost atit de interesant pentru publicul larg, de ce niste particule obscure, fara implicatii in viata noastra imediata, au suscitat atit de mult interes. Asa ca in zilele urmatoare voi reveni cu o postare pe aceasta tema. Stiu, stiu, promisesem ca o sa scriu despre gravitatie. Am scris de 3 ori postarea pina acum si inca nu sint multumit de ea. Asa ca o sa mai astepte 😀

 

Piine si… Kafka

Inspirat de un filmulet vazut noaptea trecuta inainte de a ma retrage la somn, imi planificasem sa incep astazi o serie de postari pe teme de fizica. Asta pentru ca nu mai reusesc odata sa ma asez serios pe proiectul cu manualul de fizica, macar fragmente sa acopar in articole individuale. Asa ca, de cind m-am trezit, imi tot imaginam cum ar trebui sa abordez problema. Asa se face ca, plecat pentru un timp din casa, intre doua alunecari si 3 picaturi scurse din stresinile in dezghetare, mai scriam in minte o fraza, o mai stergeam, ma intelegeti, eram preocupat, aveam un scop nobil si ma straduiam sa il onorez cu o abordare corespunzatoare.

In toata viltoarea asta de ginduri, ajung la un moment dat din urma un batrinel (75-80 de ani) care se chinuia cu pasi marunti sa coboare o mica panta plina de gheata fara nici un punct de sprijin prin apropiere. Instinctiv, m-am oprit, am scos castile din urechi si i-am oferit mina in ajutor. A acceptat dupa o usoara ezitare. Dupa coborire am avut surpriza sa nu-mi dea drumul la mina. Am uitat de gindurile nobile despre fizica si ajutarea semenilor aflati in nevoie si m-am intors spre el sa vad ce vrea. Intr-o prima faza a zis ceva cu sanatate si Dumnezeu, binecunoscutele urari ale Sfintei Vineri din basmele populare romanesti. Dupa care au urmat doua intrebari bomba.

Prima, de incalzire, ce parere am despre noul guvern? Ups… ce raspunzi unui domn in virsta in 2 cuvinte, in ger, in mijlocul icebergurilor bucurestene, cind te cam grabesti si vrei sa eviti prelungirea discutiei? Ce-i spui unui om pe care nu-l cunosti pe o tema care imparte agresiv societatea in doua tabere? Am reusit sa ma eschivez cu un “nu stiu, sa avem rabdare, sa vedem de ce sint in stare”. M-a iertat cu atit.

Dupa care a venit adevarata “atomica”: “E otravita piinea (pentru o clipa am crezut ca e o metafora, eram pregatit pentru o eventuala poezea tragica marca CVT sau Paunescu, m-a dus gindul la tarasenia cu lipsa quorum-ului la validarea ministrilor in comisii din cauza intrebarii anterioare). Stii ca astia de la putere au ordonat ca jumatate din piinea care se vinde in Romania sa fie otravita, ca sa omoare jumatate din populatie? Sa fiti atent, e adevarat.” Omul era realmente ingrijorat pentru soarta mea, cel care-l ajutase in lupta cu gheata.

Mi-am adus aminte imediat de un alt zvon, auzit cu multi ani in urma de la bunica-mea: “nu trebuie sa cistige Tapul, astia daca vin la putere nu ne mai dau nici pensii, nici butelii”. “Tapul”, pentru cine nu-si mai aminteste, fiind domnul Emil Constantinescu.

Carevasazica exista o piata pentru astfel de zvonuri. Imi este foarte greu sa cred ca bunica mea a fost cea care a scornit nebunia cu buteliile, la fel cum mi se pare inimaginabil ca respectivul batrinel sa fi scornit povestea cu piinea otravita. Exista oameni care cred ca asa ceva are priza la public si exista un public la care asemenea absurditati chiar au priza. Chiar traim in plin “Cimitir de la Praga”, Simone Simonini traieste printre noi. Dintr-o data lumea din jur mi s-a parut straina, ireala, kafkiana. Flacara violet de acum 2 ani nu mai era un element disonant aparut de aiurea in realitate, elementul disonant eram eu, cel caruia asa ceva i se parea absurd.

Intrebarea, cit se poate de serioasa, este de ce as mai scrie eu acea serie de articole pe care o planuiam? Pentru cine? Cei care ma citesc, putini, au deja suficient de multe informatii despre respectivele teme sau abilitatea de a se informa din surse demne de incredere in cazul in care li se trezeste interesul pentru subiect. Cei pe care i-ar putea ajuta ceea ce as scrie nu vor ajunge niciodata sa ma citeasca. Dintr-o data toata povestea cu blogul asta mi se pare un exercitiu de futilitate.

Din fericire la scurt timp dupa aceasta intimplare am ajuns la posta. La rind, cu e-reader-ul in mina, am fost abordat de un alt batrinel care m-a intrebat politicos ce e dracovenia la care ma zgiiesc, a ascultat interesat si incintat descrierea mea, a fost impresionat de cantitatea mare de carti pe care le poti cara dupa tine intr-un volum atit de mic, de faptul ca literele pot fi marite suficient de mult incit sa fie lizibile pina si pentru el (purta niste ochelari de care parea ca are mare nevoie), m-a rugat sa-i spun ce marca e si de unde l-am cumparat. Exista o sansa nenula ca unul dintre nepotii lui sa capete cu proxima ocazie un astfel de cadou.

Mi-a revenit, oarecum, increderea in omenire. Poate ca ceea ce fac eu aici e un exercitiu de futilitate. Dar poate ca un singur om, vreodata, va veni aici si va gasi un raspuns, un indemn, un semn, o provocare pe care o cauta. Pentru un singur om, oricit de improbabila i-ar fi aparitia, merita tot efortul.

Asa ca va urma o serie de articole pe teme de fizica. Primul va fi despre gravitatie. Dar, daca vreunul dintre voi, putinii mei cititori, are vreo intrebare anume, ceva despre care vrea sa afle mai mult decit definitii, teoreme si ecuatii, il rog sa-mi scrie. Una dintre problemele mele este aceea de a-mi imagina teme.