Vînătorii de … gheață

Acum vreo 10-11 ani am renuntat la Fizica. Motivele au fost multe si nu intotdeauna serioase. Ma pot banui, avind dovezi destul de concludente, ca a fost si multa lene implicata in decizie. Adevarul este ca nu am avut niciodata stofa de adevarat fizician. Sau, mai bine zis, de matematician. N’am reusit niciodata sa gasesc placere, placere autentica, in calculul diferential si integral si asta a fost o mare piedica pentru calea pe care o alesesem. Fizica teoretica, oricit de frumoasa, nu poate fi facuta fara o pasiune reala pentru matematica, fara multa rabdare si multe ore petrecute in calcule. A venit un moment in care nu m’am mai simtit acasa, asa ca am decis sa ma opresc.

Din cind in cind ma apuca nostalgia. Mai ales cind imi intilnesc fosti colegi sau aud vesti de la ei. Au fost citiva printre ei pe care i’am admirat si invidiat, erau (si banuiesc ca inca mai sint) exact asa cum imi doream eu sa fiu dar nu’mi iesea (Radu, Ada, Luminita, daca nu v’ati prins pe vremea aia, aflati acum, daca cititi, ca ati fost printre idolii mei fizicieni). In ultima vreme nostalgia a fost suficient de puternica incit sa ma reapropii de subiect. Evident, nu am nici pretentia, nici inclinatia, de a ma reintoarce la a face Fizica la categoria profesionisti. That ship is sailed. Dar am mult timp la dispozitie si pasiunea nu a adormit de tot. De ce nu?

Un prim gind a fost acel manual de fizica pentru liceeni despre care va tot povestesc din cind in cind de vreun an incoace. Nu, n’am uitat de el, e la dospit. Inca n’am inceput sa scriu la el pentru ca nu reusesc sa gasesc tonul, abordarea care sa ma multumeasca. Andreea imi spune sa incep sa scriu si sa’l rafinez pe parcurs. Si are dreptate. Dar inca nu am ajuns in punctul ala. Inca mai “consum” abordarile altora. In momentul asta sint prins in plasa lui Feynman si cea mai mare tentatie este sa’i traduc pur si simplu “Lectures” (lucru pe care, evident, n’o sa’l fac macar si pentru faptul ca n’am nici un drept – as in copyright – sa fac asta). Chiar asa, de ce nu a tradus inca nimeni “Lectures” in romaneste?

Intre timp am descoperit o comunitate faina de oameni de stiinta si o directie noua, posibilitatea de a’mi oferi ajutorul anonim unor profesionisti. Banuiesc ca multa lume a auzit despre SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence). SETI colecteaza date, foarte multe date, de la o multime de radio-telescoape, date in care cauta pattern’uri de comunicare in incercarea de a descoperi daca este cineva acolo, in spatiu, care incearca sa vorbeasca cu noi. Datele sint asa de multe incit nici un calculator de sine statator nu are nici cea mai mica sansa sa le prelucreze de unul singur. Asa ca, daca tot a aparut internetul intre timp, cei de la SETI au dezvoltat o aplicatie ce poate fi instalata pe orice calculator conectat la internet cu ajutorul careia iti poti “imprumuta” puterea de calcul oamenilor de stiinta.

Dupa modelul SETI, au aparut o multime de alte proiecte pe net in care oamenii normali pot participa la efortul stiintei de a descrie mai corect universul minunat in care traim. Ultimul descoperit de mine este “IceHunters”. In cazul acestuia nu imprumuti puterea de calcul ci chiar abilitatile creierului tau, abilitati pe care un calculator inca nu le poate simula. Pe scurt, in cadrul proiectului ii poti ajuta pe astronomi sa identifice corpuri ceresti de dincolo de Pluto suficient de interesante incit sa’si indrepte atentia (naveta New Heaven) catre ele. (Mai multe detalii despre Ice Hunters la link’ul de mai sus) Participarea nu presupune cunostinte de astronomie sau fizica anterioare ci doar atentie, pasiune si dorinta de a participa la efortul colectiv.

Eu unul am strabatut pina acum 250 din cele aproape 6 milioane de imagini pe care astronomii le’au pus la dispozitie pina acum. Si am marcat 130 (din totalul de 400.000 marcati pina acum) de potentiali asteroizi suficient de mari incit sa poata deveni destinatie pentru New Heaven. Stiu, contributia e marunta si deloc zgomotoasa. Putin important. Sentimentul de participare este, in schimb, minunat. Poate chiar a venit vremea sa uitam de nevoia de PR permanent si sa descoperim forta si bucuria efortului colectiv si anonim.

Va tin la curent cu ce traznai mai descopar 😀