RSS

Manualul… primii pasi

17 Mar

Am reusit, in sfirsit, sa cumpar un manual de fizica de a IXa, unul din cele folosite acum, de la Editura Didactica si Pedagogica. Din pacate nu am gasit mai multe variante, eram curios sa vad si diferentele dintre ele.

Primul soc l’am avut la vederea “subtirimii” lui. Doar 200 de pagini, corp relativ mare de litera, multe spatii goale, multe desene (asta nu e neaparat un lucru rau daca este corect gestionat). Probabil asta se datoreaza numarului mic de ore alocate in mod normal Fizicii in licee. Totusi, sentimentul general este ca s’a sacrificat continutul explicativ de dragul obtinerii senzatiei de informatie putina si la obiect. Consecinta imediata este ca partea explicativ-interpretativa ramine sa fie acoperita de catre profesor, in clasa. Iar rezultatul va depinde prea mult de calitatile pedagogice ale profesorului, el fiind, la rindul sau, lipsit de suportul unui manual bine scris.

A doua descoperire neplacuta a fost pagina cu bibliografia. In primul rind, majoritatea trimiterilor din bibliografie sint culegeri de probleme, probabil culegerile din care au fost extrase problemele din manual. Celelalte 10 titluri care ramin dupa ce inlaturi culegerile din lista sint carti obscure, mare parte din ele inaccesibile elevului cu acces la o biblioteca normala. Senzatia mea este ca autorii manualului nu au inteles care este sensul unei bibliografii. Aceasta ar trebui sa fie o sursa suplimentara de informatie pentru aceia care vor sa aprofundeze un subiect sau altul si nu lista aia obligatorie pe care trebuie sa o asezi la capatul unei carti pentru ca asa cer standardul editorial si, eventual, legea copyright’ului.

Apoi e continutul. Scriam si mai sus, partea explicativ-interpretativa este foarte saraca. Iar atunci cind este prezenta este foarte incoerenta, scrisa parca in graba, neglijent si doar pe jumatate digerata. Nu ma indoiesc de faptul ca cei doi autori ai cartii sint fizicieni cu lectiile facute, dar felul in care au pus ei fizica in cuvinte in manualul cu pricina  aduce mai multe deservicii decit servicii stiintei. Nu ma pot abtine de la a da citeva exemple:

“Ochiul uman percepe lumina alba emisa de diferite surse de lumina. Lumina alba pe care o emit diferite surse de lumina se poate descompune cu ajutorul unui dispozitiv optic intr’o multime de lumini colorate care se intind continuu de la rosu la violet, acestea constituind spectrul continuu al luminii vizibile.” (pag. 3, par. 2)  Sa intelegem de aici ca lumina emisa nu poate fi decit alba si ca pentru a avea si culori avem nevoie de dispozitive optice? Ca intotdeauna intre ochiul nostru si un mar rosu este un dispozitiv optic? Ca sa nu mai vorbesc de “lumini colorate care se intind continuu”.

“In primul rind vom defini obiectul pe care urmeaza sa’l studiem. Acest obiect il numim sistem fizic sau, simplu, sistem. Sistemul poate fi alcatuit dintr’un singur obiect sau din mai multe obiecte; toate celelalte corpuri care nu fac parte din sistem formeaza mediul exterior, care reprezinta restul Universului.” (pag. 55, par. 5) Aici, lasind la o parte frazarea precara, m’a scos din sarite confuzia creata de utilizarea cuvintului “obiect” in mai multe acceptiuni ale sale pentru a fi dintr’o data inlocuit cu “corp”.

In plus, lipsesc cu desavirsire explicatii lizibile ale conceptelor folosite. Nici un cuvint despre sistem, model, metoda stiintifica. Nici un cuvint despre scopul studierii chestiilor astora cu multe ecuatii complicate si desene bizare sau despre efortul depus de bezmeticii care le’au descoperit, despre dificultatile prin care au trecut.

Imi dau seama acum ca nici manualele din vremea in care am trecut eu prin scoala nu au fost mult mai breze, ca am avut norocul sa dau peste profesori faini care m’au plimbat cu ceva eleganta prin materie si mi’au facut’o simpatica. Sau poate ca am fost eu suficient de fascinat de partea abstracta, cu ecuatii si numere, si am reusit sa nu ma las distras de absenta interpretarilor, acestea din urma venind mai tirziu in momente de meditatie individuala.

Concluzia… tre’ sa ma apuc de munca. Acum am exemplul negativ in fata. N’ar trebui sa fie prea greu de imbunatatit 😀

 
18 Comments

Posted by on March 17, 2010 in Manualul de fizica

 

18 responses to “Manualul… primii pasi

  1. Adrian

    March 18, 2010 at 4:29 pm

    O, da.

     
    • MBadragan

      March 18, 2010 at 8:34 pm

      🙂 Ca de obicei, retinut.

       
  2. Aida B

    March 18, 2010 at 9:26 pm

    venii si eu pentru prima data intiiasi oara si dadui peste … ce?? fizica, manual de fizica. obiectul SF din scoala. daca e asa, nu mai vin :p

     
    • MBadragan

      March 18, 2010 at 9:29 pm

      Aida, daca te uiti mai la vale o sa observi ca e un subiect relativ recent, cu doar 2 postari ce’l privesc. Asa ca acorda’mi putina rabdare si mai rasfoieste 😀

       
  3. alexandru

    March 20, 2010 at 1:10 am

    Marius,

    Fara leg

     
  4. alexandru

    March 20, 2010 at 1:16 am

    Merde, c-are frate tastatura ?
    Deci Marius,
    Fara legatura cu fiziciunile si à propos de halal… Stiu ca e deformare, si stiu bine la ce te referi, mai ales ca pe-aici sunt multi maghrebini si nu numai, dar eu îl folosesc româneste cu toate ca sunt un purist.

    M-ai facut sa ma gândesc la “pezevenghi”. Care la noi e jucaus, coquin, jmecherel, na. În turca cica-nseamna peste, adecatalea procsenet.

    Altfel 100% deacort.

    Da’ multpredecembristul manual de fizica clasa a noua (sa sicem mid- to late eighties) nu era bun ?
    Mie mult nu prea mi-a trebuit din el pentru admitere,nu mai tin minte cu ce era.

    Anywayz, daca scoti unul mi-l dedici, clar !

     
  5. MBadragan

    March 20, 2010 at 10:09 am

    De principiu sint si eu de acord cu faptul de a nu folosi un cuvint atita timp cit nu’i stii sensul. Problema este ca, in cazul celor mai multor cuvinte din vocabularul activ, autoritatea validatoare este strada si nu academia. Acu’, sa fim seriosi. Nici nu ar fi rezonabil sa pretinzi ca tuturor celor citeva mii de cuvinte pe care le folosesti curent sa le fi citit definitia in DEX. Asa ca rezulta ceea ce vedem.

    Acu’, intorcindu’ma la mes moutons, manualul ala mult prea ante predecembrist nu era nici el cu mult mai breaz. Eu imi aduc aminte, de exemplu, de pozele alea stupide cu diversi oameni de stiinta si micile texte de pe linga ele, texte care nu aveau nici un fel de viata, erau complet anoste. In rest… formule, formule si, pe ici pe colo, citeva formule.

    Cit despre dedicatie… o sa’l dedic adolescentului de clasa a IXa din tine 😀

     
  6. Florin Anghel

    March 25, 2010 at 11:23 pm

    Deci m-am oprit la bibliografie. Cum dracu’ sa fie recomandari? Bibliografia consta intr-o lista de surse din care s-au inspirat autorii. Pe ei ii doare undeva daca o sa-i ajute sau nu pe elevi ce e in bibliografie. Si asa si trebuie.

    Uite eu de ex. lucrez la atestat acum. Si scriu la bibliografie absolut toate locurile din care m-am inspirat, chiar si pentru o denumire, ceva. Asta nu inseamna ca le recomand celor care-mi citesc proiectul sa citeasca si tot ce e in bibliografie. Aia e acolo doar ca sa dau credite unde se cuvine si sa nu fiu acuzat de plagiatura. 😉

     
  7. A

    March 27, 2010 at 11:44 pm

    Vrei să-ţi arăt nişte manuale din Olanda ?!
    Distracţie maximă.

    Acum vreo trei ani am fost la un Pub Quiz. Şi echipa noastră a ieşit pe locul doi. Una din întrebările care ne-au venit de hac a fost una al cărei răspuns ni s-a părut eronat. Care este cea mai mică parte de materie care păstrează proprietăţile substanţei. Traducere aproximativă pentru că şi intimplarea are vreo trei ani. Noi am zis molecula; quiz master a zis atomul.

    Cu turle şi sobe am dat năvală în casa unui laborant (adică asistent laborant pe lîngă un laborator de chimie al unui liceu) L-am somat să ne dea definiţia moleculei. Împreună cu el am căutat-o febril prin toate manualele de clasa a 3a a 4a şi a 5a (corespondent în România a 9a, a 10a şi a 11a).

    Lipsă. Am găsit poze cu Leidse Plein, cu tramvaie, cu eoliene, cu ce vrei şi ce nu vrei. Dar nici un fel de definiţie. Că la un moment dat ne-a trecut setea de dreptate şi ni s-a trezit curiozitatea: dom’le da’ ăştia de fapt ce-nvaţă la liceele astea ?!

    Mai nimic.

     
    • MBadragan

      March 28, 2010 at 4:14 pm

      @A Sint curios ce v’a facut pe voi sa spuneti molecula si nu atomul. Adica cum prezerveaza molecula proprietatile substantei in vreun fel in care nu o face atomul (dupa mine quiz master avea dreptate).

      Stiu despre manualele si cursurile olandeze, m’am mai ciocnit de informatia asta. Trebuie sa recunosti, totusi, ca genul asta de abordare macar nu’i indeparteaza de subiect, nu’i sperie. Cu cite cunostinte aplicabile de chimie sau fizica mai ramine la 25 de ani un fost elev mediu din Romania? Eu cred ca nu cu foarte multe. Cred ca daca s’ar face o statistica serioasa pe tema asta s’ar constata inutilitatea predarii lor in scoala. Una peste alta, Discovery face mai multe pentru ei. Si multi mai au si aversiune pentru subiect (si proful “idiot” care i’a chinuit)

      Cu toate cele spuse de tine am cunoscut fizicieni (nu stiu de chimisti) foarte buni cu studiile facute in Olanda. Ba chiar au o scoala foarte solida in domeniu. Probabil pentru cei putini cu adevarat interesati.

       
  8. A

    March 28, 2010 at 11:54 pm

    Păi nu ţi-am spus că am ieşit pe locul doi? Dacă aveam sau nu dreptate în problema moleculei e irelevant! Dacă n-ar fi fost căutarea aia febrilă prin manuale nici nu mi-aş fi amintit seara cu pricina. Aveam şi motive să vreau s-o uit: abia acum cîteva minute mi-am amintit locul faptei. Era un Irish pub celebru în Amsterdam: The Tara.
    Care e înăuntrul unei foste biserici catolice. Brr.

    Cît priveşte şcoala olandeză de fizică sau de matematică sau de chimie sau de orice numesc ei Beta – lucrurile stau cam trist. Da, ce-i drept, nu-i chinuie în timpul liceului cum ne chinuiau pe noi (am avut o pleiadă de profesori de fizică şi chimie proşti, unii doar proşti profesori, alţii pur şi simplu proşti) şi manualele nu ne erau de nici un folos. Adevărat că aici un profesor poate fi oricît de prost (în orice sens) unui elev interesat manualul îi oferă informaţii interesante. Dacă ele sînt pe potriva capacităţilor sale? Desigur mult sub. Da; desigur cei învederat interesaţi ştiu repede găsi drumul dincolo de manual şi ajung la facultate. Dar la ora actuală ţara are mii de locuri de muncă vacante, pentru tehnicieni pe care nu le poate acoperi decît “din import”. Şi deficitul preconizat pînă în 2020 este de 40.000 Iar facultăţile lor sînt – cel puţin la nivel de master doldora de străini.

    Ceea ce nu e rău. Doar că în maximum cincizeci de ani vor avea nevoie de ingineri chinezi care să le menţină digurile 🙂

    De altfel aş putea să pariez cu tine că fizicienii pe care i-ai cunoscut au la ora actuală cel puţin 30 de ani. Reforma invatamintului după modelul falit californian a început acum 15 de ani. Şi în anul 2007-2008 s-a trecut la contrareformă 🙂

     
    • MBadragan

      March 29, 2010 at 10:29 pm

      A, din pacate situatia pe care o prezinti tu nu este specifica Olandei ci intregului spatiu european si nord-american. Nu stiu exact ce a fost in capul lor, probabil o revolta impotriva sistemului educational de’a dreptul crud dinainte, da’ au picat in extrema ailalta. Uneori am senzatia ca in 50-100 de ani n’o sa mai stie nimeni cum sa repare aparatele mostenite (ca intr’un SF post-apocaliptic).

      De fapt asta este unul din motoarele deciziei mele de a scrie un astfel de manual. Nu vreau sa asez acolo nici ecuatia pura dar nici doar povesti. Cred ca am ratat pe undeva calea de mijloc si ca e cazul sa o recuperam.

       
  9. A

    March 30, 2010 at 4:10 pm

    E simplu: în 1994 a fost o şedinţa a tuturor miniştrilor responsabili cu educaţia în ţările europei de vest (Salamanca?!). De comun acord au hotărît că scopul lor este ca 60% din populaţie trebuie să obţină o diplomă de studii medii. IQul fiind “un dat”, ceea ce se putea modifica s-a modificat.
    Acuma ei încearcă să dreagă pe ici pe colo busuiocul, dar ce folos. Ia uite colea:

    Target setting

    As regards target setting, the Member States agreed in the Council on 5 May 2003 a series of “Reference Levels of European Average Performance in Education and Training (Benchmarks)” [5] against which their systems would be measured. These require that by 2010:

    – not more than 10% of school pupils should leave school before the end of compulsory schooling

    – the numbers of Maths, Science and Technology university graduates should increase by at least 15%, and the proportion of girls within that number should also increase

    Dar ce folos cîtă vreme punctul următor este:

    – at least 85% of 22-year olds should have completed upper secondary education

    http://en.wikipedia.org/wiki/Educational_policies_and_initiatives_of_the_European_Union

    Asta e, pe vremea bunicilor cineva cu bacalaureat era Cineva.

     
    • MBadragan

      March 30, 2010 at 5:32 pm

      Uite ca de asta nu stiam. Incep sa se explice lucruri.

      Una peste alta, nu e o idee proasta sa incerci sa ridici nivelul de educatie si mai sus la toata lumea. Ba chiar e o idee excelenta. Problema este cum aplici dorinta asta. Si, se dovedeste, chiar au o problema de aplicare.

      Daca solutia a fost diluarea materialului (si asa pare), atunci solutia a fost proasta. Dupa mine, efortul ar trebui sa fie indreptat spre elaborarea unui material mai usor de inteles, mai curat, mai logic si mai atractiv conservind cantitatea de informatie. Ecuatiile sa persiste dar sa vina firesc in context, eventual ca o revelatie.

      N’o sa uit niciodata cursul de quantica in care a aparut distinctia dintre bosoni si fermioni, felul in care Mr. Costescu (mare profesor!!!) ne’a condus incet, incet spre concluzie, aproape socratic, pina cind am exclamat “fuck, asta e ecuatia care distinge bosonii de fermioni”. Si el a zimbit, si’a luat foile si a plecat. Aia a fost pedagogie, asa se preda fizica.

      Asa as vrea sa fie manualul asta. Sper sa’mi iasa. De fapt, sper sa am suficient de mult feed’back incit la un moment dat sa ajunga asa.

       
      • A

        March 30, 2010 at 6:09 pm

        Succes!

         
  10. A

    March 30, 2010 at 4:13 pm

    În 20 de ani n-o să mai ştie nimeni să împartă două numere !

    S-a scos acum 30 de ani din programă, şi profesorii care mai ştiu algoritmul ies la pensie

     
  11. v

    March 23, 2014 at 3:31 pm

    Ceva noutăți cu manualul? 🙂
    Că, altminteri, după ce ar putea învăța niște fizică un biet om ca mine, care n-a avut parte de fizică la școală (ne schimbau și cîte cinci profesori anual; singura amintire concretă o am de la o anume profesoară, între timp răposată, care duhnea a alcool aproape la fiecare lecție)?
    Întrebarea e serioasă, ca și frustrarea de sub ea.

     
  12. BadDragon

    March 23, 2014 at 3:45 pm

    Off…. zilele astea m-am gindit si eu la proiectul asta lasat deoparte. Problema, una falsa, stiu, este ca nu reusesc sa ma decid cum si ce sa spun. Am in minte multe exemple de educatori care pe mine m-au marcat si stilul lor. Tendinta naturala este sa incerci sa importi ceva din stilul lor pentru ca este un element al unei retete despre care stii ca functioneaza. Consecinta naturala a aplicarii tendintei naturale este ca descoperi ca stilul iti este strain, artificial si ca nu functioneaza.

    Bine, tre’ sa recunosc, concluzia rationala este, de fapt, ca sint o putoare. As putea sa ma apuc pur si simplu de scris, sa-mi gasesc incet vocea personala, dupa care sa revin si sa rescriu si capitolele anterioare din perspectiva nou descoperita, asa cum ar face orice om normal la cap.

    Intre timp pot sa fac altceva. Uite o propunere: daca ai o intrebare anume, legata de fizica, la care ai vrea un raspuns, scrie aici. O sa incerc sa-i raspund cit pot de bine. M-ar ajuta si pe mine ca sa pornesc masinaria 😀

     

Leave a comment