RSS

Monthly Archives: May 2011

Prognoza meteo, Feynman si… o exemplificare superba

O explicatie pentru cei care se pling de lipsa de precizie a prognozelor meteo:

Of course the instruments of meteorology are physical instruments, and the development of experimental physics made these instruments possible, as was explained before. However, the theory of meteorology has never been satisfactorily worked out by the physicist. “Well,” you say, “there is nothing but air, and we know the equations of the motions of air.” Yes we do. “So if we know the condition of air today, why can’t we figure out the condition of the air tomorrow?” First, we do not really know what the condition is today, because the air is swirling and twisting everywhere. It turns out to be very sensitive, and even unstable. If you have ever seen water run smoothly over a dam, and then turn into a large number of blobs and drops as it falls, you will understand what I mean by unstable. You know the condition of the water before it goes over the spillway; it is perfectly smooth; but the moment it begins to fall, where do the drops begin? What determines how big the lumps are going to be and where they will be? That is not known, because the water is unstable. Even a smooth moving mass of air, in going over a mountain turns into complex whirlpools and eddies.

(El Cielo de Canarias / Canary sky – Tenerife from Daniel López on Vimeo.)

La cererea telespectatorilor pot include si o traducere in romana a textului. Filmul (recomand vizionarea in HD si full-screen) ar trebui, totusi, sa fie suficient. Altfel spus, crede cineva ca exista vreun calculator care sa calculeze cu precizie suficient de buna momentul in care va lovi urmatorul val digul de la 2 Mai, ce forma va avea el, cite picaturi se vor desprinde din el, ce dimensiuni si masa vor avea ele?

Si inca un citat din Feynman, despre limitele stiintei. Citat care ar putea servi drept raspuns problemei lui Vlad.

If you play chess you must know that it is easy to learn all the rules, and yet it is often very hard to select the best move or to understand why a player moves as he does. So it is in nature, only much more so; but we may be able at least to find all the rules. Actually, we do not have all the rules now. (Every once in a while something like castling is going on that we still do not understand.) Aside from not knowing all of the rules, what we really can explain in terms of those rules is very limited, because almost all situations are so enormously complicated that we cannot follow the plays of the game using the rules, much less tell what is going to happen next. We must, therefore, limit ourselves to the more basic question of the rules of the game. If we know the rules, we consider that we “understand” the world.

(Ambele citate sint din Feynman – Lectures on physics, vol. I)

Din fericire putem izola pe alocuri bucatele din infinita tabla de sah a universului si putem juca intre incepatori. Una peste alta, totusi, postarea asta este scrisa de pe un calculator, rezultat direct al teoriilor avansate ale fizicii; calculator care, de bine, de rau, se comporta destul de previzibil 😀 Ceea ce demonstreaza, Vlade (daca ajungi sa citesti), ca, desi imprecise si uneori cu rezultate dezastruoase, teoriile stiintifice nu sint chiar inutile. La fel si cu meteorologia. Poate ca nu ne poate spune cu precizie daca o sa ploua miine. Dar poate sa prevada suficient de bine directia de deplasare si evolutia unui uragan incit sa poata salva vieti. Doar uneori, din pacate.

 
5 Comments

Posted by on May 31, 2011 in Idei

 

Despre indoiala

Zilele astea am recitit postarile mele mai vechi si comentariile de la ele (concluzia triviala, scriu mult prea rar). Tot citind, m’a lovit o discutie care tot revine mai ales intre mine si baba Petronia Marcs. Eu o tot dau cu indoiala. Daca nu am dreptate? Daca judec prea repede? Daca nu am dreptul? Ea vine si raspunde intelept “why worry?”

Acu’… mie problema mi se pare destul de simpla. Fiind eu dintre cei care iau in considerare teoria aia cu relativitatea adevarului (intotdeauna cu “a” mic), acceptind faptul ca este necesara introducerea conceptului de “grad de adevar” pentru ca binomul adevar/minciuna nu este eficient atunci cind discutam despre lumea reala, aderind eu la ideea ca gradul de adevar al unei judecati este cu atit mai ridicat cu cit cantitatea si calitatea informatiilor pe care se bazeaza aceasta sint mai mari si capacitatea de a le prelucra a aceluia care emite judecata este mai antrenata, in aceste conditii, deci, cum sa nu ma indoiesc?

Cine imi poate garanta mie faptul ca, desi educat la scolile cele inalte, nu am interpretat distorsionat mesajele pedagogice si nu am dezvoltat o metoda strimba de analiza? Cine imi poate garanta ca informatiile pe care le detin despre subiectul X sint relevante si suficiente pentru o judecata mai buna decit a unui cersetor needucat, de exemplu, care stie mult mai putine dar poate mai relevante? Care este mecanismul de validare a metodei si informatiilor de plecare?

Un timp am mers pe mina puterii de convingere. Cum ar veni, daca doi combat si unul reuseste sa’l convinga pe celalalt, atunci cel care a convins are un grad de validitate al judecatilor superior. Metoda a murit repede cind am constatat ca pot convinge o multime de oameni despre cele mai nastrusnice lucruri cu putinta.

A doua metoda, cumva legata de prima, a fost validarea prin statut. Daca lumea in care traiesti iti recunoaste pozitionarea la 30% din piramida sociala, atunci judecata ta (metoda + informatii de plecare) este mai buna decit a celor 30% de dedesubt si mai slaba decit a celorlalti 70% de deasupra. Aiurea. Validarea sociala, ca si puterea de convingere, nu au nimic de a facu cu eficienta puterii de judecata.

Cea mai eficienta metoda descoperita pina acum mi s’a parut validarea celor pe care ii consider la fel de buni sau mai buni decit mine. Dar si metoda asta are o mare hiba, se bazeaza pe ceva subiectiv, pe o reactie a altora care poate fi de multe ori doar politicoasa sau distorsionata de nevoia de companie a celuilalt, de nevoia lui de a fi validat la rindul sau.

In consecinta… ma indoiesc. Oricit m’as dovedi de asertiv in anumite momente, oricit de multa incredere par a avea in ceea ce spun, undeva in spate este un imens semn de intrebare.

Sugestii? Care va sint criteriile de validare?

 
13 Comments

Posted by on May 28, 2011 in Intrebari