RSS

Monthly Archives: August 2012

De tembello dacico

Stiu ca toata lumea crede ca imi petrec tot timpul stind cu ochii pe Curiosity, dar nu e chiar asa. In ultima vreme am fost prins (poate prea prins) in istoria Romaniei, in abordari de cele mai diverse. Dupa vreo patru carti de Neagu Djuvara despre care ar trebui sa-mi fac curaj sa scriu pe aici, acum parcurg cu pixul in mina excelenta carte a lui Lucian Boia – “Istorie si mit in constiinta romaneasca” (Editia a 3a, Ed. Humanitas) (dau toate detaliile pentru ca urmeaza un citat si nu vreau sa ma acuze careva de plagiat – sper ca nu ati uitat intre timp de tambalaul cu plagiatul).

Ei bine… omul cit traieste-nvata. Aveam eu niste banuieli legate de niste lucruri, dar pina acum nu aveam dovezi concludente ca am si cum am dreptate. Acum le am. Sa vedem:

Rezultatul a fost Dacia preistoricã (de Nicolae Densusianu, nota mea), imensã lucrare de 1 200 de pagini, apãrutã postum, în 1913 […] Densusianu reconstituia istoria unui presupus „imperiu pelasgic“ care, pornind din Dacia, cu 6 000 de ani î.Cr., ar fi ajuns, sub doi mari suverani: Uran si Saturn, sa cuprinda Europa, Mediterana, Egiptul si Africa de Nord si o buna parte a Asiei. Replica preistoricã a României reunise în jurul sau un imperiu universal, cu siguranta cel mai mare din câte au existat vreodatã. De aici, de la Dunãre si Carpati, s-a revãrsat civilizatia asupra celorlalte pãrti ale lumii. De aici au pornit spre Italia si strãmosii romanilor. Limba dacã si limba latinã nu sunt decât dialecte ale aceleiasi limbi, explicându-se astfel, dat fiind cã cele douã popoare vorbeau la fel, lipsa unor inscriptii „dace“ în  Dacia romanã. Printre argumentele avansate de Densusianu se aflã si reprezentãrile de pe Columna lui Traian, unde dacii si romanii dialogheazã fãrã interpreti, probã cã se întelegeau foarte bine, fiecare vorbind în propria limbã! (op. cit. pg. 164-165)

Carevasazica de acolo venea nebunia cu Romania/Dacia – buricul universului. Bine, nu numai de acolo, da’ asta este unul dintre momentele fondatoare ale curentului. Rog pe cineva care este cumva prin domeniu sa-mi faca si mie rost de o copie a “Daciei preistorice”, as vrea sa o citesc integral. Vorbesc serios.

Imi place la nebunie argumentul cu absenta inscriptiilor dacice. Imi aduce aminte de bancul ala cu arheologii francezi, italieni si romani: francezii gasesc la 2 metri sub pamint niste ceva care semana cu niste fire de cupru, gasesc ca-s din neolitic, trag concluzia ca in Franta exista pe vremea aia internet prin cablu; italienii gasesc, cam din aceeasi perioada, la vreo 5 metri sub sol, ceva care semana cu niste fire de nylon, trag concluzia ca in Italia exista internet prin fibra optica in neolitic. Romanii sapa, sapa, sapa, pina la 20 de metri nu gasesc nimic. Concluzia: trebuie ca la noi internetul era deja wireless.

Rog sa mi se scuze entuziasmul tardiv de catre aceia dintre cititori care erau de mult la curent cu aceste minunate perle de nationalism autohton. Dupa cum spuneam, omul cit traieste-nvata.

Si, va rog, nu ma uitati cu cartea.

Advertisements
 
5 Comments

Posted by on August 20, 2012 in Uncategorized

 

Curiosity (I)

Sa scriu despre Curiosity e mai complicat decit parea la o prima vedere. Sa scriu despre importanta? Sa dau detalii tehnice? Sa scriu despre cit de entuziasmat sint, despre cit de impresionanta este misiunea si toate implicatiile ei? Cred ca o sa fac putin din fiecare si o sa-mi cer scuze inca de la inceput pentru lungimea articolului. O sa iasa imens 🙂 Cu toate astea, ca de obicei, o multime de lucruri or sa ramina neacoperite (de exemplu, de ce traiectoria navetei care a transportat MSL – Curiosity a fost eliptica si nu liniara). O sa incerc sa raspund la astfel de intrebari in comentarii sau in postari ulterioare, daca e cazul.

Sa o luam cu inceputul. Curiosity a plecat de pe Pamint anul trecut, 26 noiembrie, cu ajutorul rachetei Atlas V 541

Dupa 8 luni si 560 de milioane de kilometri, Curiosity ajunge pe 6 august 2012 linga Marte de unde incepe coborirea controlata. Hmmm… coborire controlata… hehe. Curiosity a patruns in atmosfera lui Marte cu o viteza gigantica, aproximativ 5900 m/s (~20 000 km/h). In numai 255 de secunde, datorita frecarii cu atmosfera rarefiata a lui Marte si printr-o serie de manevre, Curiosity pierde mai mult de 90% din viteza (ajunge la ~405 m/s, adica vreo 1500 km/h) si se afla la numai 11 000 de metri altitudine. (Ca sa va imaginati cam cit de rapida a fost decelerarea, este ca si cum ati frina pe autostrada, de la 130 km/h pina la oprire completa, in doar 1.7 secunde).

Urmeaza faza “pe parasuta”. Inca vreo suta de secunde (adica nici 2 minute, pentru cei carora le e lene sa faca conversia) si Curiosity pierde inca 80% din viteza cu ajutorul parasutei, ajungind la ~80 m/s (~290 km/h) si ajunge la 1600 de metri altitudine. Dupa ce mai devreme cu 70 de secunde se despartise de scutul termic, este momentul sa piarda scutul superior, impreuna cu parasuta atasata.

Din pacate, atmosfera lui Marte este prea rarefiata si Curiosity este mult prea greu (900 kg) pentru a executa coborirea parasutat pina la capat. In egala masura, aceeasi greutate excesiva a impiedicat folosirea de airbag-uri ca la misiunile anterioare (modulele erau inconjurate de baloane, multe baloane, pe care topaiau pina se opreau). Asa ca urmeaza faza finala, “powered descent”, in care modulul este incetinit in coborirea lui verticala cu ajutorul a 8 propulsoare cu propulsie variabila (intre 400 N si 3100 N) montate pe platforma de deasupra roverului. In partea finala a coboririi, platforma se desprinde de rover, ramine atasata de el prin cabluri si actioneaza ca o macara suspendata (“sky crane”) care il aseaza frumos pe suprafata lui Marte.

Iata si un film (facut de Brandon Fibbs) care ilustreaza intregul proces:

Exista mai multe aspecte impresionante ale acestei coboriri controlate. In primul rind, faptul ca tehnicile folosite acum (“precision guided entry” bazat pe un calculator de navigatie, propulsoare si greutati de echilibrare, “sky crane”, decizii de navigare luate ad hoc si nu dupa un plan de navigare prestabilit) au fost tehnici folosite pentru prima data intr-o astfel de misiune. Un alt lucru impresionant ar fi faptul ca s-a facut coborirea aproape perfect in centrul elipsei tinta de 20×7 km, cu doar citeva sute de metri eroare (dupa ce a parcurs 560 de milioane de kilometri, ca sa nu uitam de unde a plecat). Apoi ar fi precizia temporala a intregii misiuni, faptul ca in momentul in care Curiosity a atins solul planetei Marte unul dintre cei doi sateliti care intermediaza comunicarea cu Pamintul era deasupra, gata sa transmita date si imagini (ba chiar a facut si fotografii). Asta in conditiile in care “fereastra de comunicare” cu satelitii este de doar 8 minute/zi (asta dupa 8 luni de calatorie, ca sa nu uitam cit a durat). Precizia calculelor a fost pur si simplu extraordinara.

Ok, articolul devine prea lung. Asa ca o sa pun un (I) la capatul titlului si o sa revin cu una sau mai multe continuari. In episoadele urmatoare voi include explicatii despre misiunea roverului, despre laboratoarele cu care este echipat, cu imagini (pina atunci mai apar si altele), cu explicatii despre motivele pentru care multe dintre imagini sint doar alb-negru (asta e pentru Rhetta :D)

In concluzie, dupa aceasta prima parte… impresionant! O demonstratie impresionanta ca sintem in stare de lucruri sublime atunci cind ne concentram energiile si nu ne pierdem vremea cu timpenii. Si o parere de rau… mi-ar fi placut sa fac cumva parte din echipa aia. Am avut parte de momentele mele mari, de succes dupa luni de munca, dar nimic de dimensiunea asta. Well… fiecare din noi are locul si misiunea lui.

 
12 Comments

Posted by on August 9, 2012 in Uncategorized