RSS

Category Archives: Fizica

Zooniverse

Daca va mai amintiti, acum ceva timp scriam un articol despre naveta New Horizons care e in drum spre Pluto (Centura Kuiper), despre IceHunters si despre cum ne-specialisti, oameni obisnuiti, pot da o mina de ajutor oamenilor de stiinta punind la bataie abilitati umane pe care inca nu am reusit sa le transferam calculatoarelor.

Proiectul IceHunters face parte dintr-o platforma mai ampla, Zooniverse, care gazduieste un numar mare de proiecte similare (de la descoperirea de obiecte in spatiul cosmic, pina la transcrierea de jurnale de bord ale vaselor pentru extragerea de date privind vremea sau transcrierea de vechi inscriptii in limba greaca). Practic, se pun la dispozitie imagini/date din care participantul la proiect extrage informatii ce i se par semnificative, conform unor standarde oferite de initiatorii proiectului. Atunci cind mai multi oameni localizeaza o aceeasi informatie ca fiind semnificativa, aceasta este catalogata si luata in considerare de catre specialisti. Cu alte cuvinte, participind la unul dintre proiectele Zooniverse ajuti la filtrarea datelor (un fel de Trap.it uman :D). Nu o sa intru in amanunte in privinta algoritmilor de selectare, a statisticii din spatele proiectului. Pentru cei curiosi, gasiti o descriere destul de ampla in acest articol, intre paginile 5 si 8.

Acum vreo 2 zile am primit un mail de la echipa ce se ocupa de unul dintre proiectele Zooniverse, The Milky Way Project, la care participasem de asemenea, pe linga IceHunters. Acest proiect este axat pe descoperirea in Calea Lactee de zone H II (practic, nori de hidrogen molecular ionizati de stele nou formate in interiorul lor). Adica ceva de genul asta:

Trifid Nebula

Sau asa:

E-mailul pomenit mai sus ma anunta ca s-a incheiat o prima faza a proiectului, ca s-a tras o prima linie. Rezultatele: peste 35.000 de participanti, peste 12.000 de imagini parcurse, peste jumate de milion de obiecte detectate. Din toate aceste obiecte, dupa algoritmul despre care vorbeam mai sus, au fost selectate 5.106 de obiecte din care a rezultat un nou catalog regiunilor H II din Calea Lactee. Spre comparatie, cele mai importante 3 cataloage deja existente, intocmite de specialisti, contineau fiecare in jur de 5-600 de obiecte. Inca si mai important, aceste rezultate partiale confirma in proportie de peste 85% cele trei cataloage preexistente, aratind ca, cel putin in cazul unui astfel de proiect, un numar suficient de mare de entuziasti pot da rezultate cel putin la fel de bune ca un numar mic de oameni special pregatiti.

Din toata tarasenia a rezultat si un articol stiintific, cel pe care deja l-am citat mai sus, disponibil pe arxiv.org.

Satisfactii? Oh, da! In primul rind, este o placere in sine sa te uiti la aceste imagini. Nu stiu altii cum sint, da’ eu consider ca Universul este un artist desavirsit si foarte creativ. Apoi sint gindurile care insotesc munca de cautare de obiecte, de selectare. Vezi forme bizare, geometrii neasteptate, iluminari surprinzatoare, e aproape imposibil sa nu incepi sa te intrebi ce forte au modelat asa ceva, sa nu te gindesti la scala reala a fenomenelor (desi aparent mici, sa nu uitam ca punctuletele alea cele mai luminoase sint stele, chestii enorme).

Apoi satisfactia de a ajuta pe altii, de a participa, chiar si in modul asta ne-profesionist, la intelegerea lumii in care traim.

Iar la sfirsit, ca sa fiu sincer, vine si satisfactia pentru orgoliu. Nu e prima data cind particip la o cercetare, am mai lucrat pentru colegi sau profesori in facultate, ba chiar am redactat parti mari din lucrari care au fost mai apoi publicate de ei. Dar numele nu mi-a mai fost pomenit pina acum pe undeva. E adevarat, acum este in compania altor 35.000 de alte nume. Cu atit mai bine, inseamna ca nu sint singurul entuziast (iar orgoliul, desi merita gidilat din cind in cind, trebuie tinut bine in friu, e un cal teribil de naravas).

In concluzie, dragii mei cititori, daca aveti energie, timp si inclinatie, va invit pe Zooniverse. Poate ca unul dintre proiecte vi se potriveste. Daca in alte domenii poate ne e mai greu sa ne coagulam, poate aici ne va fi mai usor.

Ah, inca ceva: AVERTISMENT MAAAAARE (e bine Vulpoiule?): oricare dintre proiectele de acolo poate da dependenta!

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on March 22, 2012 in Fizica

 

Din nou despre neutrino

Va mai amintiti, probabil, despre nebunia generata de anuntul din 23 Septembrie 2011 al celor de la CERN cum ca e posibil sa fi detectat neutrini (particule elementare subatomice) care se deplaseaza cu viteze mai mari decit viteza luminii. La momentul respectiv am scris si eu despre asta, invitind pe cei care citesc pe aici sa nu se grabeasca cu concluziile, sa mai astepte pina lucrurile se aseaza si se confirma sau infirma.

De atunci, cei de la CERN au primit o multime de sugestii de la comunitatea stiintifica pentru a-si rafina experimentele, si-au reverificat instrumentele si au ajuns la concluzia ca rezultatele si instrumentele par in regula. A urmat un comunicat de presa in 18 Noiembrie 2011 (il gasiti in link-ul catre CERN de mai sus) in care prezentau cele gasite. Neutrinii vitezisti supravietuiau primelor verificari.

Acum citeva zile, pe 23 Februarie, CERN revine cu un update la comunicatul de presa in care se anunta ca este posibil sa fi detectat doua surse de eroare, erori de instrumentatie (update-ul este de gasit tot in pagina CERN la care am pus link mai sus). Prea multe detalii nu sint date in comunicat. Una dintre posibilele erori este legata de un oscilator utilizat pentru sincronizarea cu GPSul. Daca se demonstreaza ca acest oscilator a fost defect, ar rezulta faptul ca au subestimat viteza neutrinilor (adica acestia ar fi si mai rapizi decit s-a masurat initial). Celalta posibila eroare se refera la un conector de fibra optica defect. Fibra conecta semnalul de la GPS la ceasul principal al OPERA si, daca se dovedeste ca acest conector a avut probleme in timpul experimentelor anterioare, aceasta ar fi dus la o supraestimare a vitezei de deplasare a neutrinilor.

Acum a reinceput nebunia. Si, din nou, spun: “usurel cu conectorul pe scari”. Dupa cum spun si cei de la CERN, nu e suficient sa descoperi ca un conector era cam slabit pentru a arunca la gunoi niste masuratori si concluziile lor. In timp ce este adevarat ca Teoria Relativitatii este o teorie indelung si solid verificata si ca pentru a accepta ca ea este contrazisa necesita dovezi foarte solide, este la fel de adevarat si faptul ca ceva ca masuratorile celor de la CERN privind neutrinii mai rapizi ca lumina reprezinta un fapt prea iesit din comun si important pentru a fi ignorat la primul dubiu. Va fi nevoie de o reverificare a sistemului, de strins toti conectorii, de verificat toti oscilatorii si de refacut masuratorile. Cei de la CERN ne anunta ca asta se va intimpla, cel mai probabil, in luna mai.

Personal, cred ca se va intimpla ceva mai mult decit atit. Chiar si daca masuratorile din mai nu vor mai detecta neutrini mai rapizi ca lumina, ma indoiesc ca lucrurile se vor opri aici. Saminta indoielii a fost plantata. Odata ce ai reusit sa trezesti curiozitatea lumii stiintifice, e greu sa o readormi. Sint destul de convins ca vor urma si alte masuratori independente, cel mai probabil japoneze si americane.

Din toata povestea asta, daca se demonstreaza ca tot tam-tam-ul s-a datorat unui conector slabit, ramin cu o dezamagire. Ea nu este legata de faptul ca cineva a fost neglijent, eroarea este umana si posibila oricind, la orice nivel, indiferent de numarul si strictetea procedurilor implementate. Este motivul pentru care rezultatele stiintifice sint verificate si rasverificate. Dezamagirea mea are legatura cu opinia publica, cu cei din afara lumii stiintifice. Datorita spectaculosului subiectului, evenimentul a fost foarte prezent in public. Daca inainte s-a observat o scadere a increderii in stiinta (“vedeti mah ca teoriile voastre nu-s asa de batute in cuie cum credeati voi? Bleah, Einstein… ce prostii… el si viteza lui”), infirmarea rezultatelor pe o baza de acest gen va face si mai mult rau (“Ha? Nici macar un conector nu sinteti in stare sa stringeti!”). Si sint convins ca jurnalistii anti-stiinta de serviciu vor avea grija ca acesta sa fie mesajul cel mai popular.

Daca asta a fost eroarea, este o eroare foarte nefericita. Ar fi fost preferabila, cred eu, o eroare intr-o ecuatie, un efect bizar neluat in calcul sau ceva similar.

P.S. Cu ocazia asta mi-a venit ideea sa scriu despre motivele pentru care subiectul a fost atit de interesant pentru publicul larg, de ce niste particule obscure, fara implicatii in viata noastra imediata, au suscitat atit de mult interes. Asa ca in zilele urmatoare voi reveni cu o postare pe aceasta tema. Stiu, stiu, promisesem ca o sa scriu despre gravitatie. Am scris de 3 ori postarea pina acum si inca nu sint multumit de ea. Asa ca o sa mai astepte 😀

 
8 Comments

Posted by on February 27, 2012 in Fizica