Robo Sapiens

Dupa cum v’am obisnuit, inca un subiect care ma bintuie de ceva vreme. Unul d’ala pe care toata lumea se fereste sa’l atinga pentru ca sar imediat din el concluzii dureroase.

Ce poate fi mai dureros decit sa recunosti ca traiesti degeaba? Chiar asa, de ce traim? Doar in virtutea inertiei ca ne’am nascut? Cam putin.

Traim dupa modele deja instaurate cu mult inainte ca noi sa ne fi nascut. Muncim ca disperatii pentru ca pe undeva prin trecuturile omenirii chiar si o zi de pauza insemna disparitia fizica. Cineva inteligent ne’a pus duminica in calendar ca sa nu cadem lati pe ogor.

Acum citeva zile dezbateam cu Andreea si Vulpoiul problema suprapopularii pamintului. De ce facem copii? Trei motive mari si late: ca sa aiba cine sa lupte in razboaiele de miine (asta a cam cazut in zilele noastre dar motivatia persista in inconstient, probabil ca arhetip), ca sa supravietuim ca specie (si asta a murit, taman ce ziceam ca e suprapopulat pamintul, nici un risc de disparitie a speciei, dar, la fel, se pastreaza in inconstient) si ca erzat de imortalitate individuala (p’asta o pot accepta, chiar asa tembela cum e). Toate esentializate in zicala populara: Asa se face!

Tot pentru ca asa se face ne aruncam week’end de week’end cu capul inainte pe autostrada spre mare, vara, sau spre munte iarna. Nici macar nu mai conteaza ca stim ca ne vom enerva pe drum, la hotel, pe plaja, la restaurant, la toaleta, in club. Nu, mergem! Asa se face!

Apoi venim inapoi acasa si incepem sa ne cautam un job mai bine platit ca sa punem mai multi bani deoparte pentru la anul sa stam la 5 stele in speranta ca ne vom enerva mai putin. Sau ca sa plecam in Bulgaria, Spania, Grecia. Cautam mai binele dar il cautam in acelasi cerc de optiuni. Sintem programati sa gindim in cutie (o rima a avut intr’o noapte un vis superb, s’a visat sarpe).

Evident, nu toti cei care fac lucrurile de mai sus le fac automat. Unii chiar aleg. Ba chiar le produc placere. La fel de evident, toata lumea va considera ca face parte din aceasta categorie. Diferenta fenotipica dintre ratiune si rationalizare este minimala. Genotipul face diferenta. Din pacate aceasta diferenta se vede mai usor din exterior decit din interior. Si, tot din pacate, statistica ne spune ca majoritatea rationalizam mai degraba decit sa rationam. Si asta ne coboara din postura de Homo Sapiens asezindu’ne cuminti in aceea de Robo Sapiens. De gindit continuam sa gindim. Doar ca post factum, pe post de poveste de adormit frustrarile.

Ma gindesc sa’mi deschid o afacere: Schimburi de ulei ieftine pentru androizi. Tind sa cred ca o sa aiba succes.

 

Plug&Pray

– sau despre cum mi’am petrecut eu astazi doua ore intr’un magazin cu telefoane mobile –

Nu, nu, n’am ajuns inca in stare aia in care fitza e asa de mare incit sa stau 2 ore sa aleg un telefon si asta chiar intr’un magazin de specialitate. Pentru astfel de chestii prefer sa’mi petrec mult mai multe ore in fata calculatorului cautind review’uri si pareri ale cumparatorilor pe net. Deci nu, nu d’aia am stat 2 ore in magazin ci de nevoie.

Stiti chestiile alea mici si albe (in general) care se baga in portul usb si ai internet pe unde’ti cari laptopul. Asa, modemuri. Ei bine, ieri am cumparat unul pentru un coleg neamt care urmeaza sa stea vreo 3 saptamini in Bucuresti, in birou nu are internet, da’ are mailuri importante de primit taman cind se afla acolo. Asa ca m’am dus la maisusmentionatul magazin, nu dau nume si locuri pentru ca este irelevant si oricum va veti gasi, posibil, in aceeasi situatie cu oricare dintre provideri sau magazine, am platit o caruta de bani pe modem (ca deh, nu vrei cu abonament, luam si pielea de pe tine) si vreo jde de euro pentru citiva giga (valabili doar 30 de zile, ca deh, daca dam peste un calic care downladeaza doar 10-20 de kilo pe zi, o sa ne tina ala banda ocupata o viata intreaga).

Ajungem entuziasmati la birou si dam sa instalam modemul ca sa isi citeasca omul mailurile importante. Nu stiu daca sinteti familiarizati cu fenomenul modem USB. Chestia aia are ceva memorie interna, evident read-only, unde se ascunde comoara software-ului necesar pentru utilizarea lui. Asa ca se pot lauda providerii cu un gadget “plug and play”. Infigi jucarica intr’un port USB, dai 15-20 de clickuri de mouse si ar trebui sa fii legat la internet. N’am fost chiar asa de norocosi. Am dat click’uri si am bagat date personale, coduri de activare si parole pina ne’a venit acru pentru ca totul sa aiba ca efect intrarea internetului intr’un time-loop. Orice faceam, orice browser foloseam, orice adresa web cautam, ne intorceam la pagina web a providerului care ne felicita ca avem cont la ei si ca ne’am autentificat cu succes. Dupa cum spuneam, plug&play.

Nefiind chiar abia cazut din pom nici cu calculatoarele si nici cu modemurile usb (cel luat in Egipt de la un provider obscur mi’a consumat cel mult 3 minute din lenea importanta cu care imi ocupam timpul in birou), am inceput sa analizez potentialele cauze ale esecului. Primul gind a fost ca, neamtul folosind laptop de firma paranoica, cu zeci de firewall’uri si softuri de securitate, VPNuri si filtre, e posibil ca sarmanul modem sa se calce pe bataturi cu ceva din securitatea astora. Solutia era evidenta, azi de dimineata il infigem in laptopul meu. Vista pedestru, firewall’uri setate chiar de mine, pisofcheic. Bag modemul, pornesc setup’ul… 2 secunde…bang… eroare. Nu stiu ce sir nu se poate initializa. Bug de software, nici nu apucase sa miroasa ca face ceva cu un modem sau un calculator. Concluzia imediata: modem bulit, sui’te pe motor si hai la magazin.

Si aici incep cele 2 ore.

In primul rind, daca nu aveam inspiratia sa’mi car si laptopul dupa mine (o bestie de vreo 4 kile jumate), aia de la magazin nu ar fi putut sa’mi testeze modemul. Aveau 2 calculatoare acolo dar nu pareau nicicum deschisi sa’l conecteze la ele (m’au intrebat cu disperare in ochi daca am laptopul cu mine). Zic sa fiu baiat bun si sa trec asta cu vederea.

Deschidem bestia, infigem stickul, hai sa instalam. Eroare din nou. Ok, hai sa’l scoatem si mai incercam odata (de parca o accidentala furtuna solara petrecuta in exact clipele alea ar fi putut schimba rezultatul incercarii). Ups! Iar nu merge. Ne mai uitam, ne mai invirtim si’mi vine o idee. Pai daca softul asta e busit, poate aveti alt modem similar. Pai avem. Pai dati’l incoace. Mi’l dau, se instaleaza. Uiiiiii! Dau sa ma conectez, eroare. “Modemul este folosit de un alt program”. Sa mori tu! Vine alt angajat al magazinului: stai sa’ti dau eu ultima versiune a softului, il am in telefon. Scoate un junghi de telefon cu o rata de transfer de 2 lei, descarc ultima versiune in vreo 10 minute, o dezinstalez pe ailalta, o instalez pe asta (fiecare instalare si dezinstalare dura putin peste 5 minute), se instaleaza, dau sa ma conectez… ciuciu! Aceeasi eroare.

Ok! Zarurile au fost epuizate, dam telefon la call center. Evident, incepem prin a astepta vreo 5 minute sa vorbim cu cineva de la call center chiar daca sunam din interior. Nu conteaza. Raspunde o tanti (recunosc faptul ca macar a fost draguta si binevoitoare pe durata orei [si nu exagerez cind spun o ora, a fost chiar putin mai mult] petrecute impreuna la telefon) care ma pune sa repet toate manevrele anterioare. Asa era in procedura, probabil. Nu uitati cele peste 5 minute pentru instalare/dezinstalare. Cind esueaza si astea incepe sa ma puna sa alerg prin meniuri si sa dau clickuri ca sa’i spun ce vad.

O paranteza interesanta. Desi locuim in Romania si majoritatea aplicatiilor software (inclusiv mizeria de Vista de pe laptopul meu) sint traduse in romaneste, cei de la call center te pun sa cauti chestii dupa numele lor englezesc. Stai si cauta si sparge’ti capul incercind sa’ti imaginezi cum au putut sa fi tradus romanii nu stiu ce nume de menu (asta pentru ca, desi am o memorie fotografica destul de buna, nu’mi amintesc chiar toate icon’urile programelor de gestionare ale calculatorului, menu’urile lor si pozitia optiunilor in menu).

Ok, esuam din nou dupa un reboot si o avertizare ca nu trebuie sa ma trateze chiar ca pe un copil de gradinita pentru ca sint programator. Moment in care mi se prezinta atacul cavaleriei grele. Si uite’asa am inceput sa deschid fereastra dupa fereastra si sa modific ad labam parametru dupa parametru (servicul ala trebuie setat pe automat si pornit ca sa mearga, acolo bagati DNSul ala, schimbati numele de autentificare in retea, debifati asta si bifati asta). Ma rog, am schimbat setarile la cel putin jumate din chestiile care privesc retelele din laptop, nu m’ar mira sa nu se mai poata conecta la un UTP normal.

Uraaa…. acum dati connect. Dau, oarecum neincrezator, cred ca aveam si motive. Ciuciu strikes back! Cam la momentul asta se implinea ora de cind stateam cu tanti de vorba la telefon.

Intre timp aflu doua lucruri importante. Unu: desi in ziua anterioara dadusem zeci de clickuri si scrisesem multe chestii personale despre utilizator la aia pe site, asta nu era suficient. Hmmm…. cum adica. Adica da, aveti cont, SIMul e al dumneavoastra, aveti si bani da’ tre’ sa mai completati niste cimpuri si sa mai dati vreo 20 de click’uri prin care sa ne spuneti cum vreti acum sa folositi banii aia. Cum adica cum vreau sa’i folosesc? Doar va spusai: modem, SIM pre-payed, internet temporar cu rata de transfer infinitezimala la preturi colosale. Nununu! Click click! Altfel nu merge. Sau va pot activa eu din server asta chiar acum (se poate vizualiza cite un jet de abur supraincalzit iesit la presiuni periculoase din ambele urechi). A doua chestie, care mi s’a parut cu adevarat haioasa, a fost ca in timpul unei dezinstalari, sa tot fi trecut vreo juma de ora de la inceputul conversatiei, ma intreaba tanti de ce, totusi, imi doresc eu internet pre-payed si nu’mi fac abonament pentru ca e mult mai convenabil. Incercam sa’mi imaginez cit de adinc trebuie sa fie brainwash’ul incit sa ajungi sa’i spui asta unui client evident nemultumit pe care il chinui la telefon.

Si asa ajungem la ultima parte a conversatiei. Tanti imi comunica, deja obosita si ea, inca vreo 2 propuneri de incercari de reparare si imi declara coplesita ca ea alte solutii nu mai are (In afara de “veniti cu modemul la service, in 2-3 saptamini il rezolvam”, o solutie minunata in situatia de fata). Dupa care imi inchide telefonul fara sa mai astepte sa vada daca mai am ceva de intrebat, sugerat, injurat.

Finalul? In mod ciudat, acum merge. Nu, nu chiar singur. Mi’a venit ideea sa iau din nou modemul celor de la magazin, am bagat SIMul meu, am bagat modemul, a aparut un menu pe care nu’l vazusem niciodata inainte, am dat vreo 5 click’uri, am incercat sa ma conectez si n’a mers. Am bagat SIM’ul inapoi in modemul meu, modemul in laptop, menu’ul a aparut din nou, inca vreo 5 click’uri, am incercat sa ma conectez si… a mers. Pesemne am fost norocos pina la urma cu explozia aia solara. Intre timp tanti bifase si ea ca vreau sa folosesc banii aia pe care i’am platit in scopul pentru care i’am platit (oare s’au razgindit asa multi incit au introdus optiunea asta in software), internetul a iesit si el din time-loop, a incarcat pagina Google si nu site’ul alora in care sa ma congratuleze ca m’am autentificat cu succes, am dat sa caute “Freud” (cautarea mea de test de functionat internetul) si mi’au aparut familiarele rezultate cu poze (aia cu Freud care in loc de ciuf, nas si barbison are o demoazela golasa e de mare efect) si wikipedia. Am rasuflat usurat si m’am carat repede inapoi la birou.

Intre timp incepusem sa ma simt si vinovat pentru intirzierea absurda. Cum drac sa trec in raportul zilnic faptul ca mi’am petrecut un sfert de zi incercind sa instalez un modem usb care este, de fapt, Plug&Play.

Sau nu m’am uitat eu atent si e Plug&Pray? Acum vad ca e facut in China. Mike? Adibas? Hongda? Vobafone? Oranje? Cozmote?