RSS

Monthly Archives: November 2009

Gaudeamus – prada de razboi

Unul din cele mai rele lucruri care i se poate intimpla unui “hirciog de biblioteca” ca mine este sa se duca la un tirg de carte. Deja putem lasa la o parte faptul ca multe dintre carti sint semnificativ mai ieftine decit in librarii, lucru imbietor in sine la cheltuiala. Problema este ca sint muuuuulte carti la un loc. Prea multe. Prea imbietoare. Cu greu, am reusit sa ma opresc la numai 9, asta in situatia in care am stat mai putin de 2 ore la tirg.

Iata prada de razboi (cu avertismentul ca sint in pasa de filozofie politica, deci sa nu va mire titlurile):

Pe primul loc e o carte pe care abia astept sa o incep si care sintetizeaza, cumva, temele interesului meu din ultimele saptamini: “Marii ganditori politici – De la Socrate pina astazi” scoasa de doi editori, David Boucher  (profesor de studii europene la Universitatea Cardiff) si Paul Kelly (profesor de teorii politice la London School of Economics). Ei o iau usurel de la Polis’ul grec, cu Aristotel si sofistii, trec pe la Toma d’Aquino si Machiavelli, prin Iluminismul rationalist, pe la Hegel, Marx, Engels si Nietzsche pentru a ajunge in contemporaneitate cu Rawls si Foucault (mai sint si altii dar nu aveam de gind sa copiez cuprinsul cartii). Una peste alta, deja ma maninca palmele sa o incep, mai ales ca este structurata nu doar pe ideea interpretarii viziunilor politice si filozofice ale acestor autori ci merge mai departe pina la exemplificare cu fragmente din lucrari, asezare in contextul epocii, prezentarea obiectiilor majore la respectivele teorii. Ma rog, ati inteles voi, abia astept.

Apoi urmeaza doi clasici, Aristotel (“Politica” si “Metafizica”) si Kant (“Critica Ratiunii Practice” si “Critica Facultatii de Judecare”). “Politica” lui Aristotel ma biziie de mult timp dar nu am reusit niciodata pina acum sa ma apuc de ea, asa ca n’am reusit sa rezist ofertei de la Paidea. “Metafizica” vreau s’o recitesc, prima intilnire s’a petrecut la o virsta, imi dau seama acum, mult prea frageda, atunci cind nu am reusit sa extrag esentele si m’am pierdut infantil in exprimari, limbaj, in ceea ce mi se parea mie atunci “ridicolul” teoriilor. Nu fiti rai, toti sintem prosti cind sintem puber-adolescenti. Cu Kant ma pregatesc sa’mi prind urechile, il las pentru perioade cu mai mult chef de contemplare si mai multa rabdare.

Asaaaa… apoi inca doi germani, Schopenhauer (“Despre Libertatea Vointei”) si Heidegger (“Problemele fundamentale ale fenomenologiei”). Pe’a lui Schopenhauer cred ca am mai citit’o in aceeasi tinerete revoltata dar nu am o memorie prea buna a ei, asa ca iarasi m’am lasat tentat de oferta Paidea. La capitolul Heidegger sint inca virgin, sper sa imi placa si sa reusesc sa o parcurg.

Ultimele 2 carti sint, in sfirsit, afara din domeniul celorlalte. Pe prima o voia Andreea si este o interpretare din perspectiva psihanalitica a lumii basmelor: “Vrajitoarea trebuie sa moara – Psihologia basmului” de Sheldon Cashdan. M’am uitat putin prin ea. In prima faza era sa o arunc inapoi pe stand pentru ca mi s’a parut puerila. Din fericire am descoperit ca ceea ce suna pueril era doar partea in care se povestea pe scurt basmul si se faceau citeva trimiteri la pasaje semnificative din el. Apoi vine partea “grea” in care se ia basmul la disecat in termeni psihanalitici. Daca nu ma credeti ca e serioasa, iata aici un titlu de capitol “Originile binelui: clivajul si Sinele” 🙂

Ultima carte este a unui prieten apropiat al lui Borges: “Dupa-amiaza unui faun” a lui Adolfo Bioy Cesares. Trebuie sa recunosc, atentia mi’a fost initial atrasa de titlu datorita coincidentei cu pasajul de balet pus in scena de Opera Romana, unul din spectacolele mele favorite (“Preludiu la Dupa-amiaza unui faun” de Claude Debussy inspirat de Mallarme). Apoi am vazut autorul, mi’am adus aminte de prietenia lui cu Borges, si mi’am spus ca nu pot trece peste 2 coincidente.

Cam atit a fost. E bine pentru un blitzkrieg, cred eu.

Lectura placuta imi doresc 😀

Advertisements
 
10 Comments

Posted by on November 29, 2009 in Cartea Cotidiana

 

Ambele variante sint cistigatoare

Observ ca, cu exceptia fanilor infocati, relativ putini la numar, cei 2 eligibili pentru turul doi al prezidentialelor sint considerati de multi a fi doua versiuni ale raului si se prevestesc lucruri ingrozitoare indiferent de cel care se va alege. Aparent, optiunea pentru unul sau celalalt este mai degraba cauzata de felul in care se spune povestea (aluzie la trilogia lui Caine a lui Matthew Stover) si mai putin de argumente rationale. Mie unul incepe sa mi se para ca ambele variante sint cistigatoare 🙂

Sa ma explic:

Odata cu alegerea PNLului de a face tabara cu PSD lucrurile au intrat pe un fagas promitator. Urmatorii 5 ani ne vor arata, in sfirsit, calitatea morala a celor 3 tabere majore din politica romaneasca.

Varianta 1: Basescu reales. Desi pare imposibil, citeva miscari bune de imagine din partea staff’ului sau de campanie ii mai pot aduce victoria. Una din miscari, pe care eu o consider de’a dreptul necesara, ar putea fi aceea de a’i propune lui Johannis pozitia de premier dupa o discutie serioasa (vad ca deja exista semne). Ce se va intimpla dupa? Pai exista 2 variante aici. Ori o tine gaia matu’ cu un Guvern PDL care o sa tot pice in Parlament, ori se flexibilizeaza (aici ar interveni solutia Johannis). Din asta rezulta deja o concluzie. In plus, vreme de 5 ani vom vedea daca este intr’adevar Cavalerul Alb al Dreptatii, daca se va bate cu toata lumea pentru Educatie, Agricultura, Justitie sau va prefera sa faca jocurile micii camarile din jurul sau. Primii 5 ani, cu Guvern PNL in coaste in prima faza si criza in faza a doua, mi se par irelevanti pentru o judecata clara a ceea ce’i poate pielea actualului presedinte.

Varianta 2: Geoana ales. Jocurile par destul de bine facute pentru candidatul PSD. Cumva, nu inteleg cum, a reusit sa puna in planul 2 istoria nefericita a PSDului si oamenii a caror prezenta inca mai pateaza imaginea partidului (Aici trebuie sa fac o precizare, cu mici exceptii, toate acele personaje despre care vorbesc sint doar acuzate, nu si vinovati dovediti. De ce nu sint finalizate procesele lor, asta e deja alta discutie, ramine totusi imaginea de partid insalubru si nefrecventabil). In consecinta, cel mai probabil este ca dl. Geoana sa fie ales presedinte. Daca nu ar fi avut sprijinul fatis al PNLului dlui Antonescu lucrurile ar fi ramas in ambiguu. Am fi avut, cel mai probabil, o guvernare PSD cu putin sprijin de ici si de colea, cum am mai avut, si nu ar fi lamurit prea bine lucrurile. Insa, cu PNL alaturi, dupa 5 ani vom fi lamuriti. Vom fi lamuriti daca PNL este un partid de nisa care se lupta disperat pentru supravietuire si acces la resurse si decizii, vom fi lamuriti in legatura cu capacitatea PSD de a se moderniza si de a fi in stare sa colaboreze. Ne vom lamuri si in cazul dlui Johannis si al minunatei aliante.

Dupa aceasta experienta, lunga si posibil dureroasa, e drept, situatia politicii romanesti va fi mult mai clara. Eu unul am nevoie de o astfel de lamurire. In momentul asta ma simt intoxicat si in ceata. Lupta se da murdar si irelevant. Oamenii au un trecut care interpretat partizan suna fie teribil, fie nevinovat. Si nu prea ma mai intereseaza trecutul. Eu unul vreau sa traiesc acum si miine bine si sint cu adevarat curios daca este posibil ca vreunul din ei sa se fi dezbarat de metehnele trecutului pentru a realiza acest bine de acum inainte. Asa ca sint dispus sa le ofer 5 ani pentru a ma lamuri, in bine sau in rau. Dupa urmatorii 5 ani voi sti.

Si inca ceva, o dilema secundara a mea. Prin atitudini si caracter sint liberal. Si am nevoie sa ma lamuresc daca PNL imi poate reprezenta optiunea politica. Deocamdata nu stiu, tind mai degraba sa cred ca nu. Ramine de vazut.

 
Leave a comment

Posted by on November 26, 2009 in Politice