RSS

Monthly Archives: December 2008

Parole parole parole

Vorbe, vorbe, vorbe. Sintem inecati in vorbe. Mă uit de citeva ore la Realitatea si mă simt inecat in cuvinte.

Nu se poate sa apara un caz, oricit de evident, oricit de documentat, oricit de logic, sa nu fie acoperit de cuvinte. Se pare ca a devenit un fel de solutie sigura pentru a scapa dintr’o situatie dificila acoperirea interlocutorului cu vorbe.

Ceea ce ma supara nu este abundenta in sine. Nimic rau in asta, ar fi chiar admirabil daca ar exista coerenta. Problema este ca discursul este unul incoerent, irelevant, fara nici o legatura cu disputa in sine.

Acum, cred ca vina sta si la cei care prezinta problema. Reporterii sint putin cam prea agresivi si, in mod cam prea evident, tendentiosi. Prezumtia de nevinovatie nu prea este respectata si simti, daca esti putin detasat, ca, oricit de pasional ai fi de aceeasi baricada cu cel care prezinta “faptele”, ceva nu e in regula, ca e prea mult loc de indoiala.

De’aia imi place mie stilul jurnalistic britanic. Prezinta rece si fara interpretari faptele si atit. Si daca cel pus intr’o lumina proasta de propriile fapte o ia in balarii incoerent el apare cu atit mai aberant cu cit pozitia celui care ii pune oglinda in fata este mai solida. Pai nu e taman asta rolul jurnalistilor, sa fie o oglinda corecta?

Dar chiar si asa, cu jurnalisti partizani si infideli realitatii, cum poti sa ocupi o pozitie importanta in stat si sa fii atit de incoerent? Cum poti sa ajungi acolo fiind prost? Sau, daca nu esti prost, trebuie sa fii schizofrenic sa fii capabil sa te disociezi atit de eficient de eul tau rational incit sa emiti asemenea aberatii.

Un singur exemplu, nu pot sa rezist sa nu dau nici unul. Un sef important al unui departament din Politia Craiova este intrebat ce cauta la petrecerea unde erau sefi majori ai lumii interlope. Raspunsul lui este (nu citez precis, nu am inregistrat): puteam să va spun ca nu eram eu ala din filmul prezentat (fusese filmat la petrecerea aia), puteam să va spun ca eram in misiune sau pot să va spun ca am fost acolo ca invitat, fara să am legatura cu interlopii. Ei bine, silogism perfect in mintea respectivului domn, faptul ca spune adevarul, ca recunoaste ca a fost acolo si ca nu era in misiune ci ca invitat, este dovada suficienta ca nu avea nici o legatura cu lumea interlopa. Reportera Realitatii face imprudenta sa intrebe de ce ar trebui sa il credem, care este argumentul lui. Raspunsul vine imediat. Pai, domnisoara, puteam sa va spun ca nu am fost eu, puteam sa va spun ca eram in misiune… si asa mai departe, repetind.

Cum? Cum se poate ca respectivul sa ocupe o asemenea pozitie? Mai important, cum putem sa speram ca ceva se poate intimpla in tara noastra cu asemenea oameni?

Poate sint eu aberant dar cred ca intr’o tara cu problemele Romaniei oamenii care ar trebui sa’i gestioneze diversele crize ar trebui sa fie mici genii strategice, oameni cu inteligenta mult peste medie si viziune de ansamblu.

Pina una alta exista un lucru pe care il fac foarte bine, sa acopere totul in vorbe, vorbe vorbe.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 17, 2008 in Uncategorized

 

Altu’ la rind…

Ei bine, avem noul prim-ministru si o noua coalitie guvernamentala. Evident, cu cintec. Altfel nici nu se putea.

Dar nu despre asta voiam sa scriu.

Dupa ce am vazut/auzit discursul magnific de acceptare a infringerii a lui McCain nu pot sa nu stau sa ma intreb de ce iarasi se poate numai la ei. Pentru ca nu se anunta bine noua coalitie ca au si inceput baietii din opozitie sa arunce cu vorbe. Daca ar fi analize facute cu bun simt si inteligenta probabil nu as avea nimic de comentat. Dar iar se ajunge la genul ala de fraze golenesc-smecheresti cu care ne tratau si pe cind erau la putere. Putin cam prea condescendenti, ca si cum ne’ar spune “Fraierilor, noi va spunem, treaba voastra ca nu auziti. Da’ o sa veniti voi sa va rugati peste 4 ani, daca nu chiar mai devreme”.

Nu ca populismul “orice pentru a scoate tara din criza, este datoria noastra morala” ar fi mult mai cu mot, da’ macar au avut bunul simt, si unii si ceilalti, de a spune ca nici daca ii schingiuiai acum citeva luni nu ar fi spus ca s’ar alia vreodata. Cred ca prefer dusmanii cu grija pe fata decit prietenii prefacuti care abia asteapta sa ma sape.

Ceea ce ma sperie inca si mai tare este faptul ca sint un liberal prin structura dar nici macar nu imi trece prin cap sa ii sustin macar de dragul asezarii pe aceeasi fata a baricadei. Mi’am tot observat reflexele in ultima vreme si mi’am dat seama ca nu se face nici o conexiune la mine intre liberalism si domnii reprezentanti ai lui in Romania.

Asa de rau sa fi intinat ei idealurile liberalismului?

Dar, trecind si peste asta, nu inteleg si pace cum se face ca orice discutie in spatiul public intre doi reprezentati de partide opuse se termina in stil Piata Obor. Mentalitate de suk, vorba lui Frank Herbert. Ma intreb eu, daca in public fac asa, oare cum sint in stare sa pice de acord in privinta legilor tarii? Oare exista schimb de perspective si idei pe marginea unor legi mai delicate? Daca, de exemplu, s’ar pune problema legiferarii euthanasierii la oameni, oare legea ar trece pentru ca au luat in calcul toate argumentele imaginabile, toate pozitiile cu putinta si au tras o concluzie rationala sau doar pentru ca o tabara are mai multi muschi si face cum vor ei daca tot ii au dupa ce, in prealabil, s’au facut albie de porci in comisii si camere?

De ce niciodata nu spune vreunul: “Bai, pozitia mea e asta, are punctele astea tari da’ are si slabiciunile astea”. Pentru ca celalalt sa zica: “Iti faci cam multe griji in privinta slabiciunii aleia da’ vezi ca ai uitat si aspectul ala. Si pozitia mea e ailalta, ia gindeste’te tu putin pina miine si la ea.” Nu ar fi mai constructiv? Iar efectul secundar ar fi o incredibila imbunatatire de imagine a politicienilor si nu am mai avea senzatia asta aberanta ca totul este doar o lupta de orgolii si dupa ciolan.

Una peste alta, avem un prim-ministru nou. Sa’i uram succes pentru ca este in interesul tuturor, sa’l sustinem cit putem fiecare daca merge pe un drum corect si sa speram ca urmatorii patru ani nu se vor transforma din nou in acelasi circ penibil al coalitiilor de pina acum.

 
Leave a comment

Posted by on December 10, 2008 in Uncategorized