RSS

Curiosity (I)

Sa scriu despre Curiosity e mai complicat decit parea la o prima vedere. Sa scriu despre importanta? Sa dau detalii tehnice? Sa scriu despre cit de entuziasmat sint, despre cit de impresionanta este misiunea si toate implicatiile ei? Cred ca o sa fac putin din fiecare si o sa-mi cer scuze inca de la inceput pentru lungimea articolului. O sa iasa imens 🙂 Cu toate astea, ca de obicei, o multime de lucruri or sa ramina neacoperite (de exemplu, de ce traiectoria navetei care a transportat MSL – Curiosity a fost eliptica si nu liniara). O sa incerc sa raspund la astfel de intrebari in comentarii sau in postari ulterioare, daca e cazul.

Sa o luam cu inceputul. Curiosity a plecat de pe Pamint anul trecut, 26 noiembrie, cu ajutorul rachetei Atlas V 541

Dupa 8 luni si 560 de milioane de kilometri, Curiosity ajunge pe 6 august 2012 linga Marte de unde incepe coborirea controlata. Hmmm… coborire controlata… hehe. Curiosity a patruns in atmosfera lui Marte cu o viteza gigantica, aproximativ 5900 m/s (~20 000 km/h). In numai 255 de secunde, datorita frecarii cu atmosfera rarefiata a lui Marte si printr-o serie de manevre, Curiosity pierde mai mult de 90% din viteza (ajunge la ~405 m/s, adica vreo 1500 km/h) si se afla la numai 11 000 de metri altitudine. (Ca sa va imaginati cam cit de rapida a fost decelerarea, este ca si cum ati frina pe autostrada, de la 130 km/h pina la oprire completa, in doar 1.7 secunde).

Urmeaza faza “pe parasuta”. Inca vreo suta de secunde (adica nici 2 minute, pentru cei carora le e lene sa faca conversia) si Curiosity pierde inca 80% din viteza cu ajutorul parasutei, ajungind la ~80 m/s (~290 km/h) si ajunge la 1600 de metri altitudine. Dupa ce mai devreme cu 70 de secunde se despartise de scutul termic, este momentul sa piarda scutul superior, impreuna cu parasuta atasata.

Din pacate, atmosfera lui Marte este prea rarefiata si Curiosity este mult prea greu (900 kg) pentru a executa coborirea parasutat pina la capat. In egala masura, aceeasi greutate excesiva a impiedicat folosirea de airbag-uri ca la misiunile anterioare (modulele erau inconjurate de baloane, multe baloane, pe care topaiau pina se opreau). Asa ca urmeaza faza finala, “powered descent”, in care modulul este incetinit in coborirea lui verticala cu ajutorul a 8 propulsoare cu propulsie variabila (intre 400 N si 3100 N) montate pe platforma de deasupra roverului. In partea finala a coboririi, platforma se desprinde de rover, ramine atasata de el prin cabluri si actioneaza ca o macara suspendata (“sky crane”) care il aseaza frumos pe suprafata lui Marte.

Iata si un film (facut de Brandon Fibbs) care ilustreaza intregul proces:

Exista mai multe aspecte impresionante ale acestei coboriri controlate. In primul rind, faptul ca tehnicile folosite acum (“precision guided entry” bazat pe un calculator de navigatie, propulsoare si greutati de echilibrare, “sky crane”, decizii de navigare luate ad hoc si nu dupa un plan de navigare prestabilit) au fost tehnici folosite pentru prima data intr-o astfel de misiune. Un alt lucru impresionant ar fi faptul ca s-a facut coborirea aproape perfect in centrul elipsei tinta de 20×7 km, cu doar citeva sute de metri eroare (dupa ce a parcurs 560 de milioane de kilometri, ca sa nu uitam de unde a plecat). Apoi ar fi precizia temporala a intregii misiuni, faptul ca in momentul in care Curiosity a atins solul planetei Marte unul dintre cei doi sateliti care intermediaza comunicarea cu Pamintul era deasupra, gata sa transmita date si imagini (ba chiar a facut si fotografii). Asta in conditiile in care “fereastra de comunicare” cu satelitii este de doar 8 minute/zi (asta dupa 8 luni de calatorie, ca sa nu uitam cit a durat). Precizia calculelor a fost pur si simplu extraordinara.

Ok, articolul devine prea lung. Asa ca o sa pun un (I) la capatul titlului si o sa revin cu una sau mai multe continuari. In episoadele urmatoare voi include explicatii despre misiunea roverului, despre laboratoarele cu care este echipat, cu imagini (pina atunci mai apar si altele), cu explicatii despre motivele pentru care multe dintre imagini sint doar alb-negru (asta e pentru Rhetta :D)

In concluzie, dupa aceasta prima parte… impresionant! O demonstratie impresionanta ca sintem in stare de lucruri sublime atunci cind ne concentram energiile si nu ne pierdem vremea cu timpenii. Si o parere de rau… mi-ar fi placut sa fac cumva parte din echipa aia. Am avut parte de momentele mele mari, de succes dupa luni de munca, dar nimic de dimensiunea asta. Well… fiecare din noi are locul si misiunea lui.

 
12 Comments

Posted by on August 9, 2012 in Uncategorized

 

Aaahhh, Hesse!

Terminat inca o data Siddhartha lui Hesse. Ca si data trecuta, dupa ultimele rinduri am adormit cuprins de pace si am visat luminos.

Atit! Si o invitatie la lectura.

 
2 Comments

Posted by on April 20, 2012 in Note de lectura

 

Mare-i gradina….!?!?!?!

Azi am stat toata ziua si-am rontait numere. Multe. Si mici, foarte mici, ca sa incapa cit mai multe pe monitor. Mi se sting niste flacari pe la o turbina si nu reusesc sa inteleg inca ce le-a apucat. Ma rog, ideea e ca am rontait cifre. Acu’, ca se facu de ora 2 in noapte, m-am gindit eu ca e mai bine sa ma opresc si sa o las pe miine cu rontaitul ca nu ma mai tin ochii.

Eh, si daca m-am oprit, hai sa vaz ce mai zice lumea, ce mailuri am mai primit, d-astea cotidiene. Printre altele, vad ca am o oferta de la niste neni simpatici care fac oferte multe, unele chiar interesante. Altele, credeti-ma, nu-s. Precum aia care m-a facut sa scriu postarea asta.

Oferta zice asa: “Spalare ecologica si economica fara detergent. Numai 29 RON pentru un Magic Ball sau 39 RON pentru doua Magic Ball! Cel mai eficient produs de spalat de pe piata este acum in Romania!” Hait, imi zic, hai sa vedem ce-i cu bilutele magice. Si extraterestre, ca-s verzi.

Si bag nasul in detaliile ofertei, sa ma lamuresc cum sta treaba cu magia bilutelor. Si uite ce-mi vad ochii la descrierea “tehnica” a produsului:

Magic Ball contine:

  • Bile magnetice: reduc moleculele de apa si previn depunerile de calcar pe tevi si in masina de spalat.
  • Bile alcaline: metin ionii de apa la nivelul normal de Ph
  • Bile care neutralizeaza clorul
  • Bile dezinfectante (antibiotice): inlatura mucegaiul si organismele patogene care cauzeaza alergii si iritatii ale pielii

Asaaaa… pe buneeee???? Are bile magnetice? Care reduc moleculele de apa? Da’ ce le face, fratele meu? Se string cite 3-4 in jurul unei biete H-O-H, o trag de stringurile de la bikini si-o ameninta pina se face mai mica? Pfff… si prostii aia de la CERN, cu LHCul lor, se chinuie ca idiotii cu bobinele lor gigantice… pai daca bagau niste bile d-astea…

Buuuuunnn… urmatoarele. Bile alcaline. Mentin ionii de apa la nivelul normal de Ph. Sa nu se inece in Ph? Sau cum? Si ce e ala ion de apa? H sau OH? Si ce te faci daca apa cu pricina, cam impura, are mai degraba caracter bazic? Cum mai salvezi ionii de la inec?

Acu’ cu cloru’. Bag seama ca exista niste bile care il neutralizeaza. Ma intreb cum? Fuziune la rece cu un hidrogen (ajuta si la Ph), dupa care dezintegrare beta mica, dar energica, ajunge un amarit de argon-36, gaz inert, neutru, castrat. Apa nefericita.

Ca sa nu mai vorbim despre bilele antibiotice care incep sa fuga dupa mucegai (aspargilius???) si organisme patogene, alogene si halucinogene. Si dau cu bile mai mici dupa ele. Ca blonda cu bile de naftalina dupa molii. Si cind nu le nimeresc se intreaba timpe de ce dracu’ au neutralizat cloru’ care ar fi facut treaba in locul lor. Acu’ sa va vad, bilutelor, cum asteptati o vesnicie sa se dezintegreze argonul ala 36, ca nenorocitul e stabil, nu se dezintegreaza ca sa va dea cloru’ inapoi.

Mai oameni buni, mai copii, intelegem ca vreti sa manince si gura la copiii vostri ceva, intelegem ca toata lumea are dreptul sa se creada inventator. Da’ macar mintiti si voi mai cu talent, nu mai dati copy/paste de pe la altii care s-au umplut si ei, de mult, de “recunostinta”. Macar mormaiti ceva generic si greu de analizat. Vine omu’, citeste prospectu’, cumpara de curiozitate, vede ca, in afara de un zornait nou in masina de spalat si rufe putind ceva mai tare dupa udatura, nu s-a intimplat mai nimic, le arunca si cumpara iar Dero. Da’ macar nu mai luati injuraturi ante ludice.

Si, din nou, oameni buni, mai copii, astia mai cumparatori, am si eu o rugaminte. Inainte de a cumpara ceva, aruncati o geana si pe prospect. Nu de alta, da’ asa hotie jenanta si lenesa nu merita incurajata. Inteleg sa fiu pacalit cu eleganta, da’ mi se pare inacceptabil sa fiu prostit pe fata.

Spor la cumparaturi! Si la spalat!

 
9 Comments

Posted by on March 30, 2012 in De viata

 

Zooniverse

Daca va mai amintiti, acum ceva timp scriam un articol despre naveta New Horizons care e in drum spre Pluto (Centura Kuiper), despre IceHunters si despre cum ne-specialisti, oameni obisnuiti, pot da o mina de ajutor oamenilor de stiinta punind la bataie abilitati umane pe care inca nu am reusit sa le transferam calculatoarelor.

Proiectul IceHunters face parte dintr-o platforma mai ampla, Zooniverse, care gazduieste un numar mare de proiecte similare (de la descoperirea de obiecte in spatiul cosmic, pina la transcrierea de jurnale de bord ale vaselor pentru extragerea de date privind vremea sau transcrierea de vechi inscriptii in limba greaca). Practic, se pun la dispozitie imagini/date din care participantul la proiect extrage informatii ce i se par semnificative, conform unor standarde oferite de initiatorii proiectului. Atunci cind mai multi oameni localizeaza o aceeasi informatie ca fiind semnificativa, aceasta este catalogata si luata in considerare de catre specialisti. Cu alte cuvinte, participind la unul dintre proiectele Zooniverse ajuti la filtrarea datelor (un fel de Trap.it uman :D). Nu o sa intru in amanunte in privinta algoritmilor de selectare, a statisticii din spatele proiectului. Pentru cei curiosi, gasiti o descriere destul de ampla in acest articol, intre paginile 5 si 8.

Acum vreo 2 zile am primit un mail de la echipa ce se ocupa de unul dintre proiectele Zooniverse, The Milky Way Project, la care participasem de asemenea, pe linga IceHunters. Acest proiect este axat pe descoperirea in Calea Lactee de zone H II (practic, nori de hidrogen molecular ionizati de stele nou formate in interiorul lor). Adica ceva de genul asta:

Trifid Nebula

Sau asa:

E-mailul pomenit mai sus ma anunta ca s-a incheiat o prima faza a proiectului, ca s-a tras o prima linie. Rezultatele: peste 35.000 de participanti, peste 12.000 de imagini parcurse, peste jumate de milion de obiecte detectate. Din toate aceste obiecte, dupa algoritmul despre care vorbeam mai sus, au fost selectate 5.106 de obiecte din care a rezultat un nou catalog regiunilor H II din Calea Lactee. Spre comparatie, cele mai importante 3 cataloage deja existente, intocmite de specialisti, contineau fiecare in jur de 5-600 de obiecte. Inca si mai important, aceste rezultate partiale confirma in proportie de peste 85% cele trei cataloage preexistente, aratind ca, cel putin in cazul unui astfel de proiect, un numar suficient de mare de entuziasti pot da rezultate cel putin la fel de bune ca un numar mic de oameni special pregatiti.

Din toata tarasenia a rezultat si un articol stiintific, cel pe care deja l-am citat mai sus, disponibil pe arxiv.org.

Satisfactii? Oh, da! In primul rind, este o placere in sine sa te uiti la aceste imagini. Nu stiu altii cum sint, da’ eu consider ca Universul este un artist desavirsit si foarte creativ. Apoi sint gindurile care insotesc munca de cautare de obiecte, de selectare. Vezi forme bizare, geometrii neasteptate, iluminari surprinzatoare, e aproape imposibil sa nu incepi sa te intrebi ce forte au modelat asa ceva, sa nu te gindesti la scala reala a fenomenelor (desi aparent mici, sa nu uitam ca punctuletele alea cele mai luminoase sint stele, chestii enorme).

Apoi satisfactia de a ajuta pe altii, de a participa, chiar si in modul asta ne-profesionist, la intelegerea lumii in care traim.

Iar la sfirsit, ca sa fiu sincer, vine si satisfactia pentru orgoliu. Nu e prima data cind particip la o cercetare, am mai lucrat pentru colegi sau profesori in facultate, ba chiar am redactat parti mari din lucrari care au fost mai apoi publicate de ei. Dar numele nu mi-a mai fost pomenit pina acum pe undeva. E adevarat, acum este in compania altor 35.000 de alte nume. Cu atit mai bine, inseamna ca nu sint singurul entuziast (iar orgoliul, desi merita gidilat din cind in cind, trebuie tinut bine in friu, e un cal teribil de naravas).

In concluzie, dragii mei cititori, daca aveti energie, timp si inclinatie, va invit pe Zooniverse. Poate ca unul dintre proiecte vi se potriveste. Daca in alte domenii poate ne e mai greu sa ne coagulam, poate aici ne va fi mai usor.

Ah, inca ceva: AVERTISMENT MAAAAARE (e bine Vulpoiule?): oricare dintre proiectele de acolo poate da dependenta!

 
4 Comments

Posted by on March 22, 2012 in Fizica

 

Trap it like is hot!

Daca stau si analizez putin felul in care mi-am petrecut ultimii ani, constat inevitabil ca sint dependent de internet. Sau poate ca dependent e cam mult spus. Dar, in mod cert, mare parte din informatiile cu care imi alimentez zilnic creierul si din timpul pe care mi-l petrec au legatura cu internetul. In doar citiva ani a devenit, dintr-un serviciu teribil de scump disponibil doar citorva alesi, echivalent cu apa calda, aragazul, frigiderul si hirtia igienica. Pot fara el, dar este asa de usor de avut incit nu vad de ce as trai fara el.

Internetul a inceput prin anii ’60 cu o legatura intre UCLA si Stanford Research Institute, la care s-au adaugat curind alte universitati americane. Inceputurile lui au stat sub semnul vitezelor frustrant de mici de transfer si al calitatii informatiei. La asemenea costuri nu misti decit biti cu ceva importanta. Pina pe la mijlocul anilor ’90 cind internetul a fost deschis spre utilizare comerciala si a inceput explozia pe care o cunoastem acum.

Nu o sa continui cu istorii si date, ele se gasesc in multe locuri. O sa ma indrept spre problema reala, continutul informational disponibil pe internet. Citeam acum ceva timp o gluma americana cu doi ingineri ce, in tineretea lor, participasera la cercetarile din care s-a nascut internetul. 30 de ani mai tirziu, la un mic video-chat se felicitau reciproc: “Vezi ca eforturile noastre au avut succes? Acum este cu adevarat usor sa faci rost de porn”. O gluma, dar are destul de multa substanta.

Internetul, dupa ce a fost un timp rezervat schimbului de informatii importante, cu caracter stiintific sau strategic (exceptind, probabil, cele citeva poze cu pisica, sotia si copilul nou nascut schimbate intre cercetatori, lucru pentru care s-a inventat jpeg-ul), s-a vazut inundat mai apoi de intregul spectru de creatii umane, de la cele mai nobile la cele mai mizere. Si sa nu ma intelegeti gresit, e normal sa fie asa. Devenit ieftin si accesibil, era inevitabil sa ajunga sa fie folosit in cele mai neasteptate moduri.

Dupa mine, exista 4 tipuri de informatii pe net: informatii de care am nevoie, informatii de care am nevoie dar nu stiu daca sint corecte, informatii false si informatii indiferente. Desi majoritare (probabil peste 90% din continut), informatiile din ultima categorie nu ma preocupa. Le caut daca ma trazneste, dar nu sint foarte interesat de calitatea sau valoarea lor. Problema e cu celelalte 3 categorii, in special cu a doua si a treia.

In general, cind utilizez netul, sint un consumator de date. Ma intereseaza, de exemplu, ce rezultate stiintifice s-au mai obtinut, care sint tendintele politice, sociale, economice. Consum destul de putin informatie personala (bloguri personale). Deja mi-am creat o mica lista de locuri in care am, in general, incredere ca-mi ofera informatii din prima categorie. Sint locuri in care ma astept destul de putin sa citesc prostii. Apoi sint locurile de pe lista neagra, a celor care spun consecvent timpenii. Dar trebuie sa consum permanent timp pentru a adauga la cele doua liste. Si, inca si mai rau, ramin site-urile cu informatii din a doua categorie, a celor in care nu e atit de evident ca sint corecte sau false. Acestea maninca cel mai mult timp. Cu atit mai rau cu cit genul asta de site-uri au tendinta sa nu-si documenteze articolele. Vorbesc despre ultima si fenomenala descoperire in domeniul X, dar nu pun nici un link spre cei care au cercetat, spre ceea ce au publicat ei, spre nimic.

Bine, bine, da’ de ce nu ma rezum la lista sigura, ati putea intreba. Raspunsul meu este simplu, “cosangvinitate” (metaforica, evident). Daca te informezi dintr-un numar redus de surse, mai ales ca ai tendinta de a ajunge la una prin intermediul celorlalte, la un moment dat respectivele surse incep sa se confirme reciproc, risca sa-si valideze greselile, apare fenomenul de gasca. In plus, desi dubioase din perspectiva corectitudinii informatiilor, unele site-uri din afara listei pot veni cu interpretari interesante, puncte de vedere proaspete.

Una peste alta, teroarea zilnica a oricarui consumator de internet care cauta un anumit grad de acuratete este filtrarea. Si cu asta inchei lunga introducere pentru a ajunge la subiectul real al articolului 🙂

De curind, unul dintre astrofizicienii mei preferati de pe net, Ethan Siegel, a lansat impreuna cu compania pentru care lucreaza o unealta foarte promitatoare care sa-i ajute pe cei care au dileme ca cea de care va vorbeam mai sus. Este vorba despre Trap.it.

Trap.it are in spate un AI foarte agresiv (din cite mi-a comunicat Ethan) care, pornind de la indicatiile pe care i le dai, este capabil sa invete repede cam care iti sint criteriile de filtrare a surselor si tipurilor de informatii pe care le cauti pe un anumit subiect. Te intereseaza ciupercile, creezi un “trap” (capcana) nou, intri in Discovery Mode, ti se intorc o multime de articole despre ciuperci, incepi sa citesti si zici ce-ti place si ce nu. Dupa ceva timp AI-ul incepe sa invete si incepe sa filtreze informatiile pe care ti le livreaza. Ulterior doar deschizi pagina alocata ciupercilor si primesti direct ultimele noutati despre ele, gata filtrate.

Pe linga criteriile tale, poti accesa categoriile deja create de cei care intretin site-ul, filtrate dupa criteriile lor. Daca ai incredere in ei, nu mai stai sa reinventezi apa calda. Daca nu, esti liber sa o iei de unul singur de la capat. Din experienta mea de pina acum, cel putin cele doua supra-categorii gestionate de Ethan (Health si Science) sint excelent intretinute si filtrate, informatiile la care am ajuns sint dense, consistente si credibile.

Evident, putem discuta ani in sir despre problema filtrarii, despre ce se pierde, despre pericolele pierderii, despre eficienta si corectitudinea AI-ului, despre ce invata el si cum invata. Toate aceste probleme sint valide. Pe de alta parte, Trap.it este doar o unealta. Utilitatea ei este la fel de mare cit este abilitatea utilizatorului ei de a se folosi de ea. Si e mai buna decit nimic.

Gata, m-am intins mai mult decit de obicei. Vi-l recomand. Intrati, faceti cont, experimentati. Merita folosit macar si pe post de agregator de stiri.

 
1 Comment

Posted by on March 16, 2012 in Idei

 

Din nou despre neutrino

Va mai amintiti, probabil, despre nebunia generata de anuntul din 23 Septembrie 2011 al celor de la CERN cum ca e posibil sa fi detectat neutrini (particule elementare subatomice) care se deplaseaza cu viteze mai mari decit viteza luminii. La momentul respectiv am scris si eu despre asta, invitind pe cei care citesc pe aici sa nu se grabeasca cu concluziile, sa mai astepte pina lucrurile se aseaza si se confirma sau infirma.

De atunci, cei de la CERN au primit o multime de sugestii de la comunitatea stiintifica pentru a-si rafina experimentele, si-au reverificat instrumentele si au ajuns la concluzia ca rezultatele si instrumentele par in regula. A urmat un comunicat de presa in 18 Noiembrie 2011 (il gasiti in link-ul catre CERN de mai sus) in care prezentau cele gasite. Neutrinii vitezisti supravietuiau primelor verificari.

Acum citeva zile, pe 23 Februarie, CERN revine cu un update la comunicatul de presa in care se anunta ca este posibil sa fi detectat doua surse de eroare, erori de instrumentatie (update-ul este de gasit tot in pagina CERN la care am pus link mai sus). Prea multe detalii nu sint date in comunicat. Una dintre posibilele erori este legata de un oscilator utilizat pentru sincronizarea cu GPSul. Daca se demonstreaza ca acest oscilator a fost defect, ar rezulta faptul ca au subestimat viteza neutrinilor (adica acestia ar fi si mai rapizi decit s-a masurat initial). Celalta posibila eroare se refera la un conector de fibra optica defect. Fibra conecta semnalul de la GPS la ceasul principal al OPERA si, daca se dovedeste ca acest conector a avut probleme in timpul experimentelor anterioare, aceasta ar fi dus la o supraestimare a vitezei de deplasare a neutrinilor.

Acum a reinceput nebunia. Si, din nou, spun: “usurel cu conectorul pe scari”. Dupa cum spun si cei de la CERN, nu e suficient sa descoperi ca un conector era cam slabit pentru a arunca la gunoi niste masuratori si concluziile lor. In timp ce este adevarat ca Teoria Relativitatii este o teorie indelung si solid verificata si ca pentru a accepta ca ea este contrazisa necesita dovezi foarte solide, este la fel de adevarat si faptul ca ceva ca masuratorile celor de la CERN privind neutrinii mai rapizi ca lumina reprezinta un fapt prea iesit din comun si important pentru a fi ignorat la primul dubiu. Va fi nevoie de o reverificare a sistemului, de strins toti conectorii, de verificat toti oscilatorii si de refacut masuratorile. Cei de la CERN ne anunta ca asta se va intimpla, cel mai probabil, in luna mai.

Personal, cred ca se va intimpla ceva mai mult decit atit. Chiar si daca masuratorile din mai nu vor mai detecta neutrini mai rapizi ca lumina, ma indoiesc ca lucrurile se vor opri aici. Saminta indoielii a fost plantata. Odata ce ai reusit sa trezesti curiozitatea lumii stiintifice, e greu sa o readormi. Sint destul de convins ca vor urma si alte masuratori independente, cel mai probabil japoneze si americane.

Din toata povestea asta, daca se demonstreaza ca tot tam-tam-ul s-a datorat unui conector slabit, ramin cu o dezamagire. Ea nu este legata de faptul ca cineva a fost neglijent, eroarea este umana si posibila oricind, la orice nivel, indiferent de numarul si strictetea procedurilor implementate. Este motivul pentru care rezultatele stiintifice sint verificate si rasverificate. Dezamagirea mea are legatura cu opinia publica, cu cei din afara lumii stiintifice. Datorita spectaculosului subiectului, evenimentul a fost foarte prezent in public. Daca inainte s-a observat o scadere a increderii in stiinta (“vedeti mah ca teoriile voastre nu-s asa de batute in cuie cum credeati voi? Bleah, Einstein… ce prostii… el si viteza lui”), infirmarea rezultatelor pe o baza de acest gen va face si mai mult rau (“Ha? Nici macar un conector nu sinteti in stare sa stringeti!”). Si sint convins ca jurnalistii anti-stiinta de serviciu vor avea grija ca acesta sa fie mesajul cel mai popular.

Daca asta a fost eroarea, este o eroare foarte nefericita. Ar fi fost preferabila, cred eu, o eroare intr-o ecuatie, un efect bizar neluat in calcul sau ceva similar.

P.S. Cu ocazia asta mi-a venit ideea sa scriu despre motivele pentru care subiectul a fost atit de interesant pentru publicul larg, de ce niste particule obscure, fara implicatii in viata noastra imediata, au suscitat atit de mult interes. Asa ca in zilele urmatoare voi reveni cu o postare pe aceasta tema. Stiu, stiu, promisesem ca o sa scriu despre gravitatie. Am scris de 3 ori postarea pina acum si inca nu sint multumit de ea. Asa ca o sa mai astepte 😀

 
8 Comments

Posted by on February 27, 2012 in Fizica

 

Piine si… Kafka

Inspirat de un filmulet vazut noaptea trecuta inainte de a ma retrage la somn, imi planificasem sa incep astazi o serie de postari pe teme de fizica. Asta pentru ca nu mai reusesc odata sa ma asez serios pe proiectul cu manualul de fizica, macar fragmente sa acopar in articole individuale. Asa ca, de cind m-am trezit, imi tot imaginam cum ar trebui sa abordez problema. Asa se face ca, plecat pentru un timp din casa, intre doua alunecari si 3 picaturi scurse din stresinile in dezghetare, mai scriam in minte o fraza, o mai stergeam, ma intelegeti, eram preocupat, aveam un scop nobil si ma straduiam sa il onorez cu o abordare corespunzatoare.

In toata viltoarea asta de ginduri, ajung la un moment dat din urma un batrinel (75-80 de ani) care se chinuia cu pasi marunti sa coboare o mica panta plina de gheata fara nici un punct de sprijin prin apropiere. Instinctiv, m-am oprit, am scos castile din urechi si i-am oferit mina in ajutor. A acceptat dupa o usoara ezitare. Dupa coborire am avut surpriza sa nu-mi dea drumul la mina. Am uitat de gindurile nobile despre fizica si ajutarea semenilor aflati in nevoie si m-am intors spre el sa vad ce vrea. Intr-o prima faza a zis ceva cu sanatate si Dumnezeu, binecunoscutele urari ale Sfintei Vineri din basmele populare romanesti. Dupa care au urmat doua intrebari bomba.

Prima, de incalzire, ce parere am despre noul guvern? Ups… ce raspunzi unui domn in virsta in 2 cuvinte, in ger, in mijlocul icebergurilor bucurestene, cind te cam grabesti si vrei sa eviti prelungirea discutiei? Ce-i spui unui om pe care nu-l cunosti pe o tema care imparte agresiv societatea in doua tabere? Am reusit sa ma eschivez cu un “nu stiu, sa avem rabdare, sa vedem de ce sint in stare”. M-a iertat cu atit.

Dupa care a venit adevarata “atomica”: “E otravita piinea (pentru o clipa am crezut ca e o metafora, eram pregatit pentru o eventuala poezea tragica marca CVT sau Paunescu, m-a dus gindul la tarasenia cu lipsa quorum-ului la validarea ministrilor in comisii din cauza intrebarii anterioare). Stii ca astia de la putere au ordonat ca jumatate din piinea care se vinde in Romania sa fie otravita, ca sa omoare jumatate din populatie? Sa fiti atent, e adevarat.” Omul era realmente ingrijorat pentru soarta mea, cel care-l ajutase in lupta cu gheata.

Mi-am adus aminte imediat de un alt zvon, auzit cu multi ani in urma de la bunica-mea: “nu trebuie sa cistige Tapul, astia daca vin la putere nu ne mai dau nici pensii, nici butelii”. “Tapul”, pentru cine nu-si mai aminteste, fiind domnul Emil Constantinescu.

Carevasazica exista o piata pentru astfel de zvonuri. Imi este foarte greu sa cred ca bunica mea a fost cea care a scornit nebunia cu buteliile, la fel cum mi se pare inimaginabil ca respectivul batrinel sa fi scornit povestea cu piinea otravita. Exista oameni care cred ca asa ceva are priza la public si exista un public la care asemenea absurditati chiar au priza. Chiar traim in plin “Cimitir de la Praga”, Simone Simonini traieste printre noi. Dintr-o data lumea din jur mi s-a parut straina, ireala, kafkiana. Flacara violet de acum 2 ani nu mai era un element disonant aparut de aiurea in realitate, elementul disonant eram eu, cel caruia asa ceva i se parea absurd.

Intrebarea, cit se poate de serioasa, este de ce as mai scrie eu acea serie de articole pe care o planuiam? Pentru cine? Cei care ma citesc, putini, au deja suficient de multe informatii despre respectivele teme sau abilitatea de a se informa din surse demne de incredere in cazul in care li se trezeste interesul pentru subiect. Cei pe care i-ar putea ajuta ceea ce as scrie nu vor ajunge niciodata sa ma citeasca. Dintr-o data toata povestea cu blogul asta mi se pare un exercitiu de futilitate.

Din fericire la scurt timp dupa aceasta intimplare am ajuns la posta. La rind, cu e-reader-ul in mina, am fost abordat de un alt batrinel care m-a intrebat politicos ce e dracovenia la care ma zgiiesc, a ascultat interesat si incintat descrierea mea, a fost impresionat de cantitatea mare de carti pe care le poti cara dupa tine intr-un volum atit de mic, de faptul ca literele pot fi marite suficient de mult incit sa fie lizibile pina si pentru el (purta niste ochelari de care parea ca are mare nevoie), m-a rugat sa-i spun ce marca e si de unde l-am cumparat. Exista o sansa nenula ca unul dintre nepotii lui sa capete cu proxima ocazie un astfel de cadou.

Mi-a revenit, oarecum, increderea in omenire. Poate ca ceea ce fac eu aici e un exercitiu de futilitate. Dar poate ca un singur om, vreodata, va veni aici si va gasi un raspuns, un indemn, un semn, o provocare pe care o cauta. Pentru un singur om, oricit de improbabila i-ar fi aparitia, merita tot efortul.

Asa ca va urma o serie de articole pe teme de fizica. Primul va fi despre gravitatie. Dar, daca vreunul dintre voi, putinii mei cititori, are vreo intrebare anume, ceva despre care vrea sa afle mai mult decit definitii, teoreme si ecuatii, il rog sa-mi scrie. Una dintre problemele mele este aceea de a-mi imagina teme.

 
Leave a comment

Posted by on February 10, 2012 in De viata