Gaudeamus – prada de razboi – editia 2012

Inainte de toate, am o rugaminte. Sa faca cineva un pustiu de bine si sa mearga la organizatorii tirgului Gaudeamus cu o poza de-a mea, sa ma treaca pe lista de persona non grata. Nu am voie sa mai am acces la asa ceva. Veti vedea in curind de ce.

Mai intii prada. Pentru cine rezista sa citeasca toata lista am si ceva impresii de la vizita si o recomandare de lectura la cald.

Sa incepem cu cele “serioase”. M-am dus la Gaudeamus cu scopul precis de a mai lua ceva Lucian Boia. Stiam ca lanseaza ceva nou, citisem deja “Istorie si mit in constiinta romaneasca” (mda, ar trebui sa-mi inving lenea si sa scriu despre ea pentru ca merita). Asa ca m-am procopsit cu alte trei carti ale lui: “Mitologia stiintifica a comunismului”, “Romania, tara de frontiera a Europei” si “De ce este Romania altfel?”, toate aparute la Humanitas. Ultima, cred, este cea proaspat lansata. Mai erau citeva, dar cred ca este suficient pentru o singura vinatoare.

Apoi mi-am luat un Henry Kissinger, “Diplomatia” (aparuta la Editura All). Voiam de mult ceva scris de el, cam de cind m-am batut cu Noam Chomsky (ma rog, eu m-am batut cu el, nu si el cu mine). Am avut inca de pe atunci senzatia ca cei doi se afla cumva la poluri opuse ale perceptiei istoriei. Sint curios cum suna, mai ales dupa Isaiah Berlin si Raymond Aron (apropos de cei doi, s-au mai tradus inca doua dintre cartile lui Berlin, dar a trebuit sa le las deocamdata in raft, iar Raymond Aron a lipsit cu desavirsire de la tirg sau nu l-am gasit eu).

Gata cu serioasele.

Mi-am mai luat un Italo Calvino, “Cararea cuiburilor de paianjen”. Nu stiam de Calvino pina n-am citit Eco. Dupa ce am aflat de el, am citit tot ce mi-a picat in mina. Daca va plac semiologii care se joaca cu creierii vostri pentru ca va stiu butoanele, recomand cu multa caldura.

“Dubliners” al lui James Joyce, recunosc cu umilinta, l-am luat pentru ca era la super-oferta. Probabil va trece mult timp pina voi ajunge la el, mai ales ca am si “Ulysses” in biblioteca si inca nu mi-am facut curaj de el.

Apoi am mai adaugat inca doua piese la colectiile mele de suflet, un Huxley (“Island”) si un Norman Mailer (“The deer park”). Am citiva autori la care pur si simplu nu pot rezista tentatiei de a-i citi integral. Trebuie sa fac eforturi inumane sa ma desprind din vraja lor. (ultima oara era sa ma bata Andreea, deja citeam de vreo jumatate de an numai Philip Roth, eram deprimat din cauza lui si citeam in continuare cu insistenta).

Andreei i-am luat “A Spy in the House of Love” a lui Anais Nin. Aici nu comentez nimic pentru ca n-am citit nimic, o las pe ea.

Asaaa… mai rezistati? Ca eu mai am. Trei Leonard Cohen, ca tot m-a ravasit complet cu ultimul lui concert la Bucuresti. I-am gasit cele doua romane, traduse de cei de la Polirom, “Joaca preferata” si “Frumosii invinsi”, si unul dintre volumele de versuri, “Book of Longing” (din care am spicuit citeva poezii intr-o pauza de o tigare in timpul vizitei si abia astept sa ma scufund in ea. Mi-a adus mult aminte de Jacques Prevert, ceea ce nu poate sa fie decit minunat).

Am lasat la final, cu un scop anume, evident, cele trei volume SF, toate aparute la Millennium Press, doua colectii de povestiri, “Dincolo de noapte – 12 fete ale goticului” si numarul 5 din “Galileo”, si o nuvela, “Adrenergic!” a amicului Sebastian A. Corn. Cele doua colectii, trebuie sa recunosc, le-am luat pentru povestirile unei alte amice, Laura Sorin, aka Dreaming Jewel (vezi blog-roll) care atit s-a laudat cu ele ca n-am mai rezistat si le-am luat.

Acum vine recomandarea. Pentru ca, dupa cum spuneam, rezistenta mea, la atitea asalturi laudaroare, si-a atins limitele, am citit pe nerasuflate povestirea Laurei din “Galileo”, “O zi obisnuita dupa sfirsitul lumii”, pe drumul de la tirg pina la statia de autobuz, in autobuz, in timp ce deschideam usa de la bloc, in timp ce chemam liftul, in timp ce urcam cu liftul. Laura… daca citesti… superb! Pe bune. Mai vreau. Nu o sa ma apuc sa scriu despre povestire. Nu o sa spun decit ca este una dintre cele mai bune povestiri SF pe care le-am citit pina acum. Deci… luati-o, cititi-o! Cine nu vrea sa dea bani pe ea sa vina la o cafea sa o citeasca la noi.

***

Gata, am terminat cu cartile. Mai ramin impresiile. Cea generala este ca ma dor ingrozitor umerii, ca as mai fi cumparat inca de 3-4 ori pe-atit. Multe oferte, reduceri substantiale.

Din pacate, multa maculatura, foarte multa maculatura. Umberto Eco povesteste intr-una dintre cartile sale (cred ca in “Memoria Vegetala”) ca s-a apucat odata sa faca o lista cu “cartile obligatorii”, excedat de insistenta unuia sau altuia ca “cum? n-ai citit-o? e obligatorie!”. A luat toate cataloagele importante de carti de la momentul respectiv, a extras din ele toate cartile “obligatorii” de care auzise, exclusiv beletristica (orice ar insemna asta), si a obtinut o lista atit de lunga incit, daca imi amintesc bine, la un ritm de 3 carti pe zi ai avea nevoie de vreo 300 de ani ca sa le parcurgi pe toate. Ei bine, lista asta este doar o infima particica din ceea ce se publica, inclusiv in Romania, chiar daca toata lumea se plinge ca nu se mai vind carti.

O alta problema, aproape generala si ea, a fost aranjamentul complet absurd al cartilor expuse. Ori nu exista nici o logica, ori logica era de-a dreptul infantila. Am vazut la un stand, spre exemplu, memoriile Elenei Lupescu, seria cavalerilor a lui Ioan Dan, Biblia, Tora, o colectie de bancuri cu Bula si cartile lui Dan Puric. Toate pe o masa de un metru pe jumatate de metru. Si talmes-balmesul asta trona peste tot. Trecind peste “necuviinta” unor astfel de apropieri, poate ca este o sensibilitate personala, era imposibil sa te orientezi prin nebunia de acolo si sa selectezi doar rafturile care te-ar putea interesa. Aveai de ales intre a te uita la toate si a pleca iritat renuntind la tot.

Concluzia este ca editurile noastre, cu citeva exceptii, habar n-au sa organizeze un stand la o expozitie.

Despre maculatura “spirituala”, cam 40-50% din cartile de la tirg, nici nu ma mai obosesc sa scriu. S-a tradus Deepak Chopra, asta spune destul.

***

Cu toate ca m-am intins deja cam mult, trebuie sa amintesc si de cele 2 intimplari care, pe linga teancul de carti cumparate si povestirea Laurei, mi-au luminat ziua. Prima a fost chiar la intrare cind l-am vazut pe Neagu Djuvara care tocmai pleca. Intreg, senin. Probabil ca nu toata lumea imi intelege entuziasmul. Pentru mine a fost suficient pentru a ma invirti aproape 4 ore prin tirg cu zimbetul pe buze (in ciuda porcarioarelor povestite mai sus).

A doua s-a petrecut la standul Polirom unde Tudor Chirila (dada, eternul adolescent Tudor Chirila) dadea autografe inconjurat de pustoaice de la 12 la 40 de ani. Ma rog, treaba lui si a lor. Dar cind ma straduiam sa ma strecor prin nebunia care cuprinsese si aleea de linga standul cu autografe, din sens opus au aparut doi pusti, undeva intre 12 si 14 ani, bine imbracati, simpatici, siguri de ei fara a fi impertinenti. Unul dintre ei s-a uitat curios sa vada de ce stau atit de multe gagici ingramadite intr-un singur loc. Cind l-a vazut, printre femeile inghesuite, pe Tudor Chirila a exclamat: “Si asta s-a apucat de scris?”. M-a uns la suflet. Ii doresc un viitor frumos.

Gata!