RSS

Noi si ei. Sau despre paie si birne.

19 Jan

Intimplarea face ca manifestatiile din ultimile zile sa fi coincis cu citeva alte intimplari ceva mai private (cel putin o parte dintre ele). Mi-a fost imposibil sa nu fac legatura intre ele, sa nu le privesc in oglinda.

Despre Piata Universitatii si miscarile similare din alte orase n-o sa spun prea multe. Esenta mi se pare faptul ca ele au ajuns sa exprime, sub fatete din cele mai diverse, nemultumirea romanilor cu actuala stare de fapt, in special atunci cind vine vorba despre politica. Poate cel mai elocvent slogan a fost cel cu “PDL=USL=MIZERIE”. Treburile Romaniei au fost si sint prost/neglijent/fraudulos gestionate de un grup restrins de politicieni si acest lucru nu mai este acceptabil.

De partea cealalta, cele citeva intimplari/observatii despre care vorbeam:

– povestea lui Vlad Stroescu despre biciclisti si soferi/taximetristi o puteti citi la el pe blog

– dus acum 2 zile 3 sacose de reciclabile la tomberoanele dedicate din intersectie, ocazie cu care am observat doua fenomene. Primul, a oprit tramvaiul in statie si din el a coborit un puhoi de lume. Jumatate din cei care au coborit au traversat strada pe rosu blocind traficul in toata intersectia (oricit de nesimtit, nu vad nici macar un sofer de Bucuresti in stare sa treaca cu masina peste 20 de oameni). Al doilea, in timp ce separam cu grija reciclabilele, fiecare in tomberonul potrivit, un nene a venit relaxat si a aruncat o sticla in cel dedicat plasticelor. Care sticla, atunci cind a ajuns la fundul tomberonului, s-a lovit de o alta sticla, semn ca nu era prima care ajungea acolo.

– in drumul spre reciclare am trecut prin fata sediului PNL de la poalele blocului in care locuiesc. In fata sediului, ca in multe alte dati, tineri PNListi iesiti la o tigare (deh… nu mai e civilizat sa fumezi in interior, sa-i deranjezi pe altii). Care tigare, ajungind ea doar chistoc, a fost aruncata pe jos cu toate ca la 2 metri mai incolo se afla un cos de gunoi. Gol. M-am uitat cu atentie.

– zilele astea Andreea a avut surpriza de a fi tratata ciobaneste de patronul firmei de hosting pentru simplul fapt ca si-a exprimat pe Twitter dezamagirea de a avea blogul picat o zi intreaga din cauza unei erori tehnice a celor de la hosting. Despre asta vor urma amanunte intr-o postare viitoare, merita totusi mentionata reactia respectivului patron din momentul in care l-a anuntat ca vom renunta la colaborare: “Drum bun si cale batuata,Noi nu suferim.” (citatul este exact, inclusiv greselile de ortografie si punctuatie)

– tot zilele astea, tot Andreea, a avut surpriza sa descopere ca ani de zile, cheltuind sume destul de importante de bani, si-a facut analize medicale de forma. Ajunsa in sfirsit la un medic demn de numele asta, a constat ca este intrebata cu uimire: “cum, dar analizele astea nu ti le-a mai recomandat nimeni? nu ti-a mai povestit nimeni in amanunt despre problema asta si ailalta? n-a mai observat nimeni ca ai problema asta si, dupa cum arata, e destul de veche?”. Sa ne intelegem, pina acum n-a fost la cabinetul din coltul ulitei din Cucuieti, ci la clinici cu nume sonore si medici ce se dau importanti. Atit de importanti incit tu, nespecialist, nu ai alta sansa decit sa-i crezi.

Linga astea puteti adauga eternele nesimtiri din trafic, galagia de prost gust si tembel alarmista din mass-media, idiotii care urineaza pe peretele blocului sau, si mai interesant, pe husa motocicletei, vecinii exasperanti care si-au luat ciine dar nu stau cu el acasa si potaia latra/schelalaie in continuu cit lipsesc ei (17 ore in continuu, pe ceas, fara nici o exagerare) si tot asa.

Pai… daca pun cele doua lucruri fata in fata, nu iese tocmai bine la socoteala. Nu poti sa ceri fara sa dai. Sau poti, dar nu prea meriti sa primesti. Romania nu e doar problema lor, e si problema noastra. M-a bucurat sa aflu de la Vulpoi ca unul dintre sloganurile Pietei Universitatii a fost “Singura solutie/Propria evolutie”.

Stiu ca e deja un cliseu si, ca orice cliseu, si-a pierdut forta si credibilitatea, dar trebuie sa ne reparam mai intii pe noi. Noi, astia mici de pe strada, de la birou, din cutiile noastre de chibrit meschine pe care le-am mostenit de la comunisti. Trebuie sa invatam politetea, zimbetul amabil, rabdarea inteligenta, respectarea regulilor de dragul ordinii si eficientei, nu de frica pedepsei, curajul de a ne revolta inteligent si civilizat atunci cind regulile sint absurde, capacitatea de a dialoga, de a negocia, de a ajunge la un compromis rezonabil. Altfel, chiar si daca ne cadoriseste Pronia Cereasca cu un set perfect de conducatori, tot n-ajungem nicaieri. Eventual ii stricam si pe ei.

In loc de concluzie… singura solutie, propria evolutie (multumesc Vulpoiule pentru asta).

 
25 Comments

Posted by on January 19, 2012 in Politice

 

25 responses to “Noi si ei. Sau despre paie si birne.

  1. isleepwithfred

    January 20, 2012 at 2:41 am

    Asa Andree, asa sot🙂. Asa gandesc si eu.

    Numai bine,

    Bianca.

     
  2. tapirul

    January 20, 2012 at 7:49 am

    da, cam asta cam asta ziceam și eu acum câteva zile. mai pe scurt.

     
  3. BadDragon

    January 20, 2012 at 8:29 am

    @Bianca Multumesc mult. Si ma bucur sa aud ca gindim la fel in privinta asta. Cu cit mai multi, cu atit mai probabil sa ne intilnim din cind in cind pentru o gura de aer proaspat si de normalitate (ma rog, ceea ce numim noi normalitate, chestia aia care n’are nici o legatura cu realitatea palpabila)

    @tapirul Tapire, nici nu ma asteptam la altceva din partea ta😀 (ocazie cu care imi dau seama de doua lucruri impardonabile ce necesita remediere imediata: nu esti nici in reader, nici in blogroll. Pacatele mele! – Gata, rezolvat amindoua).

    Uitindu-ma la comentariile de la postarea ta, constat exact lucrul care ma scoate din minti cel mai tare in privinta asta, faptul ca ne gasim, cumva, scuze (chestii, istoria, migratorii, politicienii, briza aia de dimineata). La care adaugam chestii d’alea de salvat ego-ul: lasa mah ca nici altii…. io’te la Pata… a citit el 3/4 din biblioteca academiei, da’ io’te papion are, cit e de arogant si neadecvat e. Pfffff….

    (pe post de paranteza, parerea personala este ca Patapievici este atit de putin prizat in Romania si datorita faptului ca foloseste un limbaj si o structura narativa inaccesibila publicului. Asta nu e o calitate, evident, dar nu pot sa nu constat ca, citit din perspectiva unui fizician, stilul lui capata mult mai multa claritate, pur si simplu pentru ca omul incearca sa foloseasca o abordare logico/matematico/fizica ce vine cu un set de concepte si de structuri discursive ce nu se regasesc in stilul de comunicare din afara domeniului. Cruzimea lui din Politice, de exemplu, nu este neaparat o aroganta ci o privire clinica asupra subiectului. Asa cum ar lua un model matematic al unui fenomen din lumea reala si l-ar demonta bucatica cu bucatica pentru a vedea unde e buba, de ce nu se potriveste, de ce tre’ sa pilim pe la colturi. La care, din pacate, se adauga o tendinta fireasca spre absoluturi din care rezulta exprimarile tari, lucru ce-l face si mai putin placut romanului)

     
  4. Daciana

    January 20, 2012 at 11:02 am

    La asta adaug o atitudine Enel:
    – se strica noul contor si ne fac calculul pe 2 luni in functie de anul trecut (au facut media zic ei).
    – ne vine o factura enorma de 500 de kw (nu am consunat niciodata mai mult de 200/luna iarna) calculata la 0.45/kw in loc de 0.32.
    – dupa depuneri de cereri si reclamatii, ne-a venit de la Bucuresti raspuns (dupa 1 an!!!!) ca totul e k, nu au facut nici o greseala si daca nu platim in 3 zile ne taie curentul.

    Nu degeaba imi spunea tata ca in armata,pe vremea lui, te invatau sa nu vinzi nimic din tara: firma de electricitate, ape… etc

    Cat despre atitudinea legata de curatenie, ma uit ce mizerii au curatat cei de la Let’s do it Romania in primul, cat si in al doilea an, deci daca asta nu se schimba la ei care tot murdaresc si arunca aiurea, pot cei care au deja mentalitatea formata sa tot faca…

    Sunt multe mizerii de scris si despre sitemul medical, unde mor oameni in spitale, de iti este frica sa te imbolnavesti.

    Trebuie schimbate multe lucruri, ma intreb, mai eista vreo sansa?

    Cred ca ar trebui sa raspunde la intrebari de genul: Ce putem sa facem noi, chiar daca suntem putini? Cum putem schimba mentalitati? Cine sa ne conduca tara?

     
  5. Marian Vulpe

    January 20, 2012 at 3:25 pm

    Valeuuuuuu, n-ai destule sticle de vin casa pentru felul in care ai pus problema – zau😉. Cu placere pentru “inspiratie” dar cum am mentionat, meritul meu nu-i.
    Da Marius, asa-i, solutia asta este, sa ne evoluam noi pe noi. Dar e o problema, pe care chiar tu ai mentionat-o, in final: daca suntem prea putini (si suntem) devine o lupta de dragul luptei si la final, de amorul propriu. Ca efecte nu are, hai s-o recunoastem, decat in cercul de prieteni – care deja nu prea au (la modul vital) nevoie de influenta noastra, ca altfel nu prea-i aveam in “blogroll”, nu? Ma refer la: “chiar si daca ne cadoriseste Pronia Cereasca cu un set perfect de conducatori, tot n-ajungem nicaieri. Eventual ii stricam si pe ei.”
    Aici suntem noi, dragoane – o picatura care se incapataneaza sa nu se dizolve. Dar, stii si tu care-s legile fizicii si chimiei – ai nevoie de-o tensiune imensa sa pastrezi picaturile astea intregi, fiind scufundate intr-un ocean nu chiar atat de diferit. Care tensiune se intretine cu energie – multa tare. Si care, zau, nu prea cred ca-i inepuizabila – deci, finalul devine previzibil.
    Uite un test facut de mine: am incercat sa-mi pastrez banda de rulare, pe strada, in Bucuresti, la o ora nu prea aglomerata. Mergeam inainte, deci am vrut sa pastrez aceesi banda doi, legal si moral potrivita. N-am reusit nici macar pe parcursul unui singur semafor – ori stateam efectiv pe loc, claxonat de cei din spate, ori trebuia sa schimb banda, intr-un fel sau altul. Cam asa e si cu ce spui tu.
    Stii ce nu inteleg, de fapt? Ce s-a intamplat in anul de gratie 2010 – sa mor ca asta nu pricep. A fost ceva cu anul ala de-l tinem noi minte asa de luminos si de promitator. Dar tare ma tem ca n-a fost decat o exceptie. Ne-a incantat, ne-a dat sperante si apoi a cam disparut. iti aduci aminte ce frumos parea totul atunci? Cum toate era pe plus, optimiste, radioase. Cum noi nu faceam decat sa descoperim cu entuziam oameni si intamplari faine, de ne intrebam ce-am facut sa meritam asta?
    Ei bine, bula s-a cam restrans, nu-i asa? Unde-i exceptia, acum sau atunci? Tare ma tem ca atunci … Nu ma resemnez, ca parca nu-mi vine sa ma las in mocirla – dar nici prea optimist nu mai vad viitorul, zau ca nu.

     
  6. BadDragon

    January 20, 2012 at 4:50 pm

    @Daciana Ai dreptate in tot ceea ce spui. Dar nu despre asta este postarea mea, ci despre fiecare dintre noi in raport cu normele pe care le vedem incalcate. Da, altii le incalca. Dar noi? Fiecare dintre noi, astia care ne plingem (nu ma refer in mod particular la mine si la tine, ci la fiecare individ care se plinge de cit de mizerabila e tara asta).

    @Marian Paralela pe care o faci tu intre noi si picaturile din ocean este, din punctul meu de vedere, doar partial valida. Si nu este valida exact din perspectiva la care ma refer in articol. Nu cred ca te preseaza cineva daca arunci hirtia la cos in loc sa o arunci pe jos, nu cred ca te condamna cineva daca iti faci meseria bine si corect, nu cred ca ai probleme daca zimbesti amabil. Ai dreptate daca spui ca facind asta nu schimbi mai nimic in jurul tau. Ai dreptate daca spui ca nu vei fi niciodata recompensat pentru faptul de a fi civilizat. Si ai inca si mai multa dreptate daca spui ca, cel mai probabil, ti se va ride in nas si vei fi considerat fraier (vezi povestea lui Vlad).

    Eu unul nu mai vreau sa schimb pe nimeni. Exceptind, probabil, situatia in care mi-ar cere-o, lucru ce nu cred ca se va intimpla prea des. Dar asta nu ma opreste sa-mi traiesc viata dupa propriile standarde. Sau macar sa ma straduiesc atit cit ma ajuta imperfectiunea mea umana.

    Din punctul meu de vedere, amesteci putin lucrurile. Faptul de a te comporta civilizat nu inseamna ca nu te va afecta ne-civilizarea altora (te asigur ca nici intr-o tara mai civilizata nu esti complet lipsit de stresul asta). Dar asta nu te poate, nu are voie sa te opreasca de la a continua sa te comporti civilizat. Traim intr-o lume in care, in anumite limite destul de laxe, poti sa fii cam ce te trazneste capul (inclusiv badaran, doar asta e norma, nu?). De ce nu ai alege calea bunului simt? Doar pentru ca nu e impartasita? Nu mi se pare un motiv suficient de bun.

    Ajung acum la 2010. Cred ca nu iei in calcul un numar important de factori. Cum ar fi faptul ca oamenii cu care taman te amestecai (tweet-eristi, noi si altii) erau o noutate. Cum ar fi faptul ca erai mult mai mobil (si asta nu tinea neaparat de bani). Mai sint si altele. Ca sa ma rezum doar la astea doua, ceea ce era nou in 2010 nu mai e nou in 2011. N-ai mai cunoscut la fel de multi oameni, n-ai mai fost la fel de mobil. E normal sa ai senzatia ca, cel putin din punctul asta de vedere cei doi ani nu sint la fel. E ca in dragoste, primele luni esti in norisori tot timpul, dupa aia lucrurile se aseaza, vrei citeva ore din cind in cind ca sa citesti, sa dormi mai mult. E dragostea mai mica? Nu neaparat, dar e sigur altfel.

    Da, stiu, in 2011 s-au spart niste borcane. Au facut multa mizerie. Dar esti tu semnificativ altfel? Sau Romania, e ea altfel decit anul trecut? Eu cred ca nu. Cred ca doar erai putin mai neatent.

    Cred ca nu am fost suficient de clar in articol. In esenta, el spune cam asa: Romania este o tara in care lucrurile merg prost, populata de oameni care fac lucrurile sa mearga prost, oameni care se pling ca in Romania lucrurile merg prost. E un cerc vicios din care noi vedem ca singura iesire, falsa din punctul meu de vedere, o clasa politica minunata care sa rezolve problemele in loc sa le agraveze. Uitam, cum spuneam si in alt comentariu, ca si politistii sint romani, taximetristii sint romani, functionarii sint romani, politicienii sint romani, noi sintem romani. Romania este exact cum sintem noi. Cu totii. Civilizatia nu se impune cu forta, ea doar se pastreaza cu forta, daca e cazul, atunci cind exista o majoritate de oameni care sustin legea si aplicarea ei. Alte tari sint mai civilizate pentru ca locuitorii ei, fiecare in parte si in mare majoritate, sint mai civilizati.

     
    • Marian Vulpe

      January 20, 2012 at 5:44 pm

      Tu-i mama, am descoperit butonul de reply😛.
      Cum ziceam mai sus, asta-i discutie de vin mult😉. Tu zici – si ai dreptate – ca suntem liberi sa ne alegem calea si felul de a ne comporta. Da, corect – insa doar pana la un punct. Pentru ca oricat bun simt ai avea, taxi-ul ala tot va parca pe pista de biciclete, pista de care tu ai nevoie ca sa te deplasezi mai repede. Da, ai sa taci, ai sa marai, ai sa reclami – dar te va taxa ca si energie consumata. Si astea sunt doar aspectele care doar deranjeaza – sunt multe altele care te forteaza sau te blocheaza, pur si simplu. Incearca te rog sa conduci moral si legal in Bucuresti – cum spuneam mai sus, nu poti. Sa mai vorbesc de licitiatiile la care, cu onor, am participat de atatea ori. Care licitatii, cum bine stii, sunt foarte, foarte murdare. Si da, asta ma afecteaza, direct, in modul de a-mi desfasura activitatea profesionala. Pentru ca, orice ai spune, sunt foarte multe motive si situatii care nu te lasa sa “iti faci meseria bine si corect”. Da, sunt solutii alternative, dar si acestea costa.
      Ce vreau sa spun este ca da, poti sa ai o viata, un comportament decent – dar cu un consum energetic foarte foarte mare. Si ghici de unde vine energia asta😉. As spune ca vine tocmai din ce ai spus chiar tu: “Eu unul nu mai vreau sa schimb pe nimeni”. Adica, in afara de a investi in propria persoana, plus cativa foarte apropiati, inchide ochii, inchidem bula. Si nu cred ca asta se cheam progres, orice ai spune. Cred ca se cheama retragere, chiar capitulare, dintr-un punct de vedere. Resemnare. Nu bun.
      Apropos de 2010, nu numai eu il am in memorie ca fiind un an particular. Chiar si voi ati spus acelasi lucru si in mod clar atitudinea de atunci era cu totul si cu totul alta. Era anul pozitivismului, pe cand 2011 si acum 2012 sunt foarte pesimiste. Si cumva mi-e greu sa cred ca numai noutatea oamenilor intalniti in 2010 a fost cauza. Nu stiu ce a fost dar il consider un an ciudat – si din pacate, o exceptie frumoasa.
      Ca sa revin la ideea principala, contextul te afecteaza, oricat ai vrea sa nu se intample. Si ca sa anulezi aceasta influenta negativa, tai din alta parte – nu ai cum sa faci altfel. Deci si prin urmare, nu-ti atingi potentialul pozitiv, esti taxat. Asta era ideea de mai sus. Gresesc? Iar noi inca stam bine, noi taiem din proiecte sociale, din simtul civic, din studiul individual, din calatorii exotice. Altii insa taie mult, mult mai de jos. Pentru ca unii chiar nu au incotro.
      Ca sa revenim si la politica, da, este o tara de oameni corupti, condusi de cei pe care-i merita. Dar o clasa politica ceva mai bine intentionata, populata de valori reale, de oameni care chiar se implica, cu siguranta va avea ca efect o crestere si in randul populatiei. Este un echilibru tare pervers si extrem de greu de controlat.
      Solutie, din pacate, chiar nu am. Ma refer la o solutie generala, nu la una personala – acolo imi stii alegerile.
      Aici te-as contrazice: “Civilizatia nu se impune cu forta, ea doar se pastreaza cu forta, daca e cazul, atunci cind exista o majoritate de oameni care sustin legea si aplicarea ei. Alte tari sint mai civilizate pentru ca locuitorii ei, fiecare in parte si in mare majoritate, sint mai civilizati.” Cred sincer ca si in occident, lucrurile s-au intamplat cu forta – nu militara, nu fizica, ci cu forta unei clase conducatoare care a stiut sa impuna un anumit nivel de civilizatie si decenta. Noi nu-i avem si nu gasesc nimic rau in a-i cere. Ca nu-i de ajuns, adevarat – dar este un factor esential.

       
    • BadDragon

      January 20, 2012 at 6:28 pm

      Pai era ascuns? Hmmm… la mine se vede bine😀

      Senzatia mea este ca faci in continuare confuzii. Eu nu vorbesc despre satisfactia de a face ceea ce vrei (mers cu bicicleta pe o pista neocupata de taximetristi) ci despre satisfactia de a face ceea ce trebuie. Serios, e o diferenta mare. Una este sa te retragi dintr-o licitatie minarita, alta e sa te enervezi si sa vrei sa musti din aia care o minaresc. Si inca si mai diferit este sa te ridici oleaca mai sus si sa observi ca si ala care minareste licitatia se enerveaza si ii vine sa muste din ala care ii cere spaga pentru postul care ii va permite sa minareasca licitatii.

      Daca ceea ce sustii tu este ca viata in Romania este grea, sint complet de acord cu ceea ce spui. Dar eu nu despre asta vorbesc. Eu doar iti spun de ce cred eu ca e grea, explicatie care e ceva mai larga decit cea general admisa. Si mai afirm ca situatia nu se va schimba mergind pe calea general admisa. Este unul dintre acele cazuri in care majoritatea se inseala.

      In privinta civilizatiei care se impune, mi-e teama ca aici te afli intr-un caz de inconsistenta. Pe de o parte vrem democratie (asta, conform manualelor, vrea sa insemne ca directia in care se indreapta un stat este rezultanta dorintelor/aspiratiilor si a capacitatilor de a-si duce la indeplinire dorintele/aspiratiile membrilor statului), de partea cealalta vrem niste lideri care sa-i care dupa ei, impotriva tendintei lor naturale, pe cei multi. Daca o iei usor pe rationamente in sus o sa constati ca libertatea ta (si a oricui altcuiva), acum si aici, este incompatibila cu calea in care “civilizatia este impusa”. Da, ai dreptate, in occident civilizatia a fost impusa. Romanii au impus civilizatia, la fel si spaniolii, britanicii si altii. Dar uiti ca generatiile care au fost libere nu au coincis cu cele care au trait “impunerea”. In vremea impunerii nu mergea oricine cu bicicleta pe unde ii poftea inimioara, ci numai unii, aia care o meritau (oricare a fost criteriul de acordare a meritului, in general cel de apartenenta la clanul celor care impuneau). Dupa care au venit unii de la granita dintre merit si nemerit si a zis “pai io nu-s chiar asa departe, vreau si eu cu bicicleta”. Si a zis-o pina a primit dreptul. Si tot asa.

      Ai de ales, din pacate, intre dictatura amorfa, dar destul de permisiva cu individul, a incompetentei si lipsei de civilizatie si cea bine organizata si potential benefica pe termen lung a unei elite civilizatoare. Asta daca nu vrei sa ai rabdare ca civilizatia sa fie rezultatul civilizarii individuale. Iar cind o sa ai civilizatie va trebui sa te obisnuiesti cu dictatura conservatorismului clasei medii, acea forta din spatele oricarei legi, fara de care nu exista civilizatie (si o sa vezi ce de probleme creaza si asta).

      Despre 2010 si 2011 o s-o las asa pentru ca ne intindem pe prea multe directii.

       
      • Marian Vulpe

        January 20, 2012 at 9:44 pm

        “Una este sa te retragi dintr-o licitatie minarita, alta e sa te enervezi si sa vrei sa musti din aia care o minaresc” – Marius, eu vorbesc de majoritatea. Eu vorbesc de faptul ca nu, nu mai este o optiune, este o necesitate. Ca daca faci totul corect (legal, moral, profesional), ai cele mai mari sa cam ramai cu o amintire frumoasa a ce putea fi. Nu ma inflamez ca 10% din licitatii sunt manarite – ci ca 90% dintre ele sunt asa – si-ti pot da destule exemple, daca mai ai nevoie. Iar asta duce la faliment sau la retragerea dintr-o nisa in care chiar ti-ai fi dorit sa participi. Asta nu e disconfort, este deja alt nivel. Si aici statul are multe de spus, dincolo de felul de a fi al oamenilor, prin cadrul legal pe care il impune sau nu.
        Tu mai sus dai doua cai catre civilatie, cea a elitei sau cea a dezvoltarii maselor. Tot tu spui ca a doua este mult prea lunga si improbabila, deci ne ramane doar una. Si ajungem de unde am plecat😉. Pentru ca fara lidei competenti si motivati, poti sa ai cei mai buni profesionisti in echipa, tot nu vor fi foarte eficienti. Da, asta inseamna costuri in plan personal – limitari de libertate si sacrificii de multe tipuri. Dar macar au un sens, o directie. Sacrificiile pe care le facem noi acum nu au nici un sens, se pierd pur si simplu in van.
        inca odata, problema la noi este ca nu-i de ajuns sa-ti faci treaba la nivel mediu pentru a avea o viata de nivel mediu. Ne situam doar la extreme. Din pacate. Si cred sincer ca o buna parte din energia consumata nu se duce deloc intr-o directie pozitiva, se duce doar in a pastra un echilibru destul de instabil. Ceea ce, iarasi, nu-i normal.
        Asa-i, daca toata lumea ar intelege si aplica un mod de viata civilizat, s-ar transforma totul peste noapte. Dar daca majoritatea nu face asta, cei care o fac au marea nesansa sa vada cum efortul lor este la final profitul altora. Ma refer aici atat la taxele de stat, cat si la modul de interactiune sociala pe strada. Daca a doua doar deranjeaza, pana la un punct, prima devine deja o problema mult mai dura – cateodata fatala.
        La final, insa, tot nu stiu cu cine votez.Si nici asta nu-i normal, faptul ca nu avem nici macar o singura optiune politica demna de macar o sansa reala la guvernare.

         
    • BadDragon

      January 20, 2012 at 10:17 pm

      Marian, daca asta functioneaza pentru tine ca scuza… have it your way. Daca singurele oportunitati de a-ti face treaba sint legate de licitatiile minarite ale statului roman… asta e. La modul cel mai serios, esti prizonierul unui cerc vicios si-mi pare foarte rau ca e asa.

      Pot empatiza cu frustrarea ta, dar nu pot fi de acord cu toate justificarile ei. Este una din acele teme pe care va trebui sa picam de acord ca nu putem pica de acord. Probabil ca asta este una dintre diferentele dintre 2010 si 2011, am descoperit ca nu sintem mereu pe aceeasi lungime de unda.

       
      • Marian Vulpe

        January 23, 2012 at 5:23 pm

        Hai ca am “revenit”, sorry de intarziere.
        Mno, hai sa stabilim un punct de plecare, ca oarecum tind(em) sa-l uit(am) – amandoi avem o puternica tendinta spre placerea dialecticii. A se vedea de unde ai plecat cu textul initial si ce discutam acum😉. Dar sa revin.
        Faptul ca afirmatia “singurele oportunitati de a-ti face treaba sint legate de licitatiile minarite ale statului roman” este falsa, stiu prea bine. Stiu ca sunt alte cai, si le aplic ca atare, atunci cand pot. Dupa cum stii, in nici un caz nu traiesc din asta. DAR – asta nu inseamna ca acest fapt este unul corect si acceptabil. NU. Asta nu inseamna ca ar trebui sa-l iau ca atare, sa inchid ochii, sa zic asta e si sa merg mai departe. NU. Am destule experiente care sa-mi spuna ca nu-i drept. Nici legal, nici moral. Faptul ca “life sucks, get over over it” nu-i o rezolvare.
        Si dreptul de a ma plange mi-l dau cele cateva mii de roni, nu putine, varsati in bugetul de stat, pe parcursul anului trecut, numai de mine. Ei bine, de banii astia, plus altele la care am contribuit, da-mi voie sa ma plang si sa cer socoteala, in felul meu.
        Tu spui ca solutia este cea a schimbarii personale – perfect adevarat, dupa cum stii sustin acelasi lucru. DAR nu prea pot sa acuz marea masa ca nu se apuca de revolutii individuale, asa ca s-au trezit spiritual Luni de dimineata. Pentru ca la noi mediul, contextul nu te lasa sa faci asta. Pentru ca oricat de zambitor si bine-dispus ai pleca de acasa, dupa cateva ore in trafic si-n contextul social actual nu ai cum sa-ti mentii buna-dispozitie – o stii prea bine, altfel ai iesi mai des din bula personala, nu? Nu-mi spune ca asta nu te afecteaza, stiu prea bine ca da. Si ca sa-ti revii, ai nevoie de energie consumata, multa cateodata. Deci, tu ca persoana, ai de pierdut.
        Hai sa vedem si de ce se intampla asta, ca-i simplu sa zici ca oamenii sunt de vina, ca-i la indemna lor sa-si schimbe atitudinea si sa inlocuiasca nesimtirea cu civilitatia. Dar daca stai sa te gandesti oleaca, cum spuneam si mai sus, nici prin lumea acum civilizata nu e chiar asa de roz cu amabilitatea si bunul simt, nu-i asa. Doar ca acolo, Marius, daca-ti opreste taxiul in nas, ca i s-a pus lui pata sa ia/lase un client acolo ca asa are el chef, acel taximetrist ia si o amenda – instant – asa cum tocmai tu mi-ai povestit. Ei bine, la noi nu-i asa. Diferenta? Dupa 2-3 chestii din astea in trafic/ora (patite azi, nu din amintiri), incepi sa-ti cam pierzi rabdarea. Si sa ti se cam rupa, oricat iti displace ideea. Si sa nu te mai uiti cu atentie cand ala din dreapta vrea si el sa intre in trafic, pur si simplu nu-l mai vezi. Sau pe urmatorul taximetrist sa-l taxezi, inconstient, prin a nu-l lasa sa se miste in trafic. Desi civilizat ar fi sa-i faci loc chiar daca tu intarzii, ca-i munca lui. Afara poti face asta, tine minte discutia cu tipul care s-a bagat in fata la super-market, in state. Pentru ca acolo nimeni nu profita de asta, este o exceptie cel mai probabil justificata. Aici insa nu, pentru ca exceptiile astea sunt de fapt regula. Pentru ca nu le pedepseste nimeni. Si am ajuns unde ma doare. Pentru ca obligatia statului, adica aia de la care acum “se cere” tine si de asta. Iar ei nu-si fac treaba. Stii, eu unul nu prea cred in povestea cu puritatea celui care arunca piatra. Poti sa fii la randul tau plin de pete, asta nu inseamna ca nu ai dreptate. Ba, poate chiar cei patati si cu bune-n cap inteleg mai bine “pacatul” si-l pot arata cu degetul. Cand nu-l vad pe-al lor, exista altii care li-l pot arata – asa cum faci tu mai sus, in articolul de fata. Dar asta nu inseamna ca argumentele primilor devin false, nici pe departe.
        Da Marius, tu ai dreptate, lumea cere si nu face nimic – asa cred ca-i peste tot. Si asa este, ideal ar fi sa inceapa fiecare sa-si faca un pic de curatenie la el in curte. Ar fi macar mai usor si ceva mai placut, daca nu s-ar rezolva probleme fundamentale. Dar asta nu inseamna ca plangerile sus-mentionate sunt cumva false. Sunt cat se poate de indreptatite. Hai sa nu le negam, ca picam in alta plasa😉. Eu despre asta vorbeam. Cum am zis de la bun inceput, e discutie de cursa lunga😉.
        La final, sunt de acord. Fiecare cu “acordul” lui. Ambele pot fi la fel de valabile. Conteaza si contextul, oricat de mult ai vrea sa-l negi.
        La urma urmei, nu uita ca vaca poate fi si baltata😉.

         
    • BadDragon

      January 23, 2012 at 6:23 pm

      Dupa cum bine banuiam, exista niste mici neintelegeri la mijloc si, recitind ceea ce am scris, cred ca vad si de unde au aparut. Asa ca o sa fac niste precizari.

      1. A nu se intelege ca cei imperfecti nu au dreptul sa se plinga/revolte la imperfectiunea altora. Macar si pentru faptul ca daca nu ne-am spune unii altora unde dam cu bita in balta, cel mai probabil, nu ne-am corecta niciodata. Situatia, si la noi si prin alte parti, nu este nici pe departe roza (vezi, pina la urma, si Occupy Wall Street) si nu e doar normal, este chiar necesar ca cei nemultumiti sa-si manifeste nemultumirile.

      Dar,

      2. Atunci cind cei nemultumiti sint parte din problema ce le cauzeaza multumirea (ca sa ingros putin nota, de dragul exemplificarii, spagarul care se plinge de sistemul de spagi omniprezent) solutia legislativ-punitiva nu functioneaza. Cel putin nu intr-o societate democratica. Democratia nu exclude, din pacate, spaga. De fapt, democratia nu exclude nici un comportament uman aberant. Nu functioneaza pentru ca mai toata lumea incearca sa ocoleasca legea, oricit de bine este scrisa ea. Pur si simplu pentru ca si cei care o fac, si cei care o aplica, si cei pe care se aplica fac parte din aceeasi mare problema. In situatia asta, desi cererile nemultumitilor sint mai mult decit indreptatite, ele ramin doar cereri, nu au nici o eficienta daca nemultumitii insisi nu ies din cercul vicios. Ca sa reiau exemplul de mai sus, nu e suficient sa te plingi de sistemul de spagi (plingere indreptatita) daca tu continui sa iei spaga.

      Atunci?

      3. Abia statul de drept, adica un sistem de legi bine scrise si coerente, avind in spate sustinerea unei majoritati a populatiei care respecta la virgula aceste legi (patura mijlocie conservatoare despre care vorbeam) poate crea premizele fortarii celor ramasi in afara sistemului legal ca macar sa simuleze respectarea legii. In exemplu, daca majoritatea refuza spaga si sustine legea anti-spaga, atunci cind cineva incalca legea, presiunea celorlalti este suficient de mare incit sa fie penalizat. Si nu poate da o spaga ca sa scape de pedeapsa😀

      In consecinta, tot ce spune articolul meu este ca, desi indreptatite nemultumirile despre care vorbim aici, cererile de indreptare a problemelor sint si vor ramine ineficiente atita timp cit nu parasesc suficient de multi oameni sistemul defect. Si propune ca fiecare dintre noi sa inceapa cu el insusi.

      Iar din celelalte comentarii ale mele se mai desprinde o concluzie care nu e in articol: nu, faptul ca majoritatea taximetristilor sint magari in trafic nu ma face sa-l taxez pe urmatorul cu care ma intilnesc, indiferent de cita energie mi-au consumat cei de dinaintea lor. Exceptind situatia in care devine si el magar. Si nu, asta nu este o concluzie teoretica, abstracta, este felul in care fac eu lucrurile zilnic (ma rog, cind ies din casa). Oricit de mult ma consuma, si aici ai dreptate, consuma foarte multa energie, incerc sa tratez fiecare om separat de “categoria” din care pare a face parte (adica personalizez injuraturile :D).

       
      • Marian Vulpe

        January 23, 2012 at 6:53 pm

        Bun, asta-mi place: “avind in spate sustinerea unei majoritati a populatiei care respecta la virgula aceste legi”. Dar ce te faci cand n-ai aceasta sustinere? Pentru ca, drept este, nu o ai. Si atunci?
        Tot tu ai spus, mai sus, ca ai renuntat sa mai schimbi lumea. Deci, nimeni nu schimba pe nimeni, ramanem cum suntem.
        Cei putini, care nu au sustinerea majoritatii dar isi doresc si incearca sa fie corecti, ce pot face? Pot compensa – dar cu costuri din ce in ce mai mari. Sau … pot pleca, ca alta varianta de bun simt nu vad. Prin plecare inteleg mai multe, nu doar emigrare, desi este cel mai probabil. Si chiar asta fac. Deci, majoritatea devine si mai majoritara. Si?
        Cum spargem cercul? Propunerea ta ca “fiecare dintre noi sa inceapa cu el insusi”, tot tu o negi ca si posibilitate reala, aici: “Asta daca nu vrei sa ai rabdare ca civilizatia sa fie rezultatul civilizarii individuale” – as traduce eu ca esti constient ca asta nu se intampla decat in eoni. Ca asa sunt oamenii, fara un model PLUS o constrangere, nu evolueaza. Cine-i modelul? Care-i constrangerea?
        Da Marius, calea corecta este asta. Dar nu-i si aplicabila si cred ca stii mai bine decat mine asta, ca natura umana nu-ti este deloc straina. As incerca sa caut o versiune mai aproape de realitate, sincer. Da’ nu-mi iese, tu-i mama ma-sii.

         
    • BadDragon

      January 24, 2012 at 9:23 am

      Si cu asta am ajuns la problema de fond: vrem civilizatie cu buletinul.

      Hai sa ma explic. Creditul cu buletinul de acum ceva ani era atractiv nu pentru ca implica un travaliu birocratic mai redus (desi era destul de adevarat) ci pentru ca nu existau verificari serioase in ceea ce priveste solvabilitate. Cum ar veni, voiam sa cumparam fara a intruni toate conditiile detinerii respectivului bun. Pe principiul: “lasa frate, tu vinde-mi-l ca ma descurc eu cu plata, nu-i treaba ta”.

      Cam asa e si cu civilizatia asta pe care o vrem. O percepem ca pe ceva care n-ar trebui sa lipseasca si o vrem hic et nunc, aici si acum. Problema este ca civiliatia nu este o eticheta pe care ti-o tragi in frunte si gata. Civilizatia este o suma de comportamente adecvate care se acumuleaza in timp. Si cind spun timp, spun mult timp. E nevoie ca bunicul sa-i povesteasca nepotului despre cum era pe vremea lu’ bunica-su’ cind inca mai era spaga si de ce era rau ca mai exista spaga. Problema este ca acum si aici nu indeplinim conditiile necesare pentru a cumpara eticheta “civilizat” ca sa ne-o punem in frunte.

      O sa dureze, Marian. Mult. Poate 100-150 de ani, daca va mai exista Romania la momentul ala. Nu, noi n-o sa prindem vremuri semnificativ mai civilizate, poate mai putin civilizate. Si da, e naspa, nu e vina noastra. Si nu, nu exista solutii sistemice de accelerare a procesului. Nu putem decit sa cream conditiile necesare cresterii (presiune pe sistem, pastrarea convingerii ca vrem civilizatie si, mai ales, cresterea individuala) si sa asteptam.

      Intre timp? Intre timp exista solutiile individuale, fiecare cu inventivitatea lui.

      Ah, si tot la nivel individual mai am sfatul asta al Sfintului Francisc din Assisi, tupilat elegant intr-o rugaciune: “Doamne, Dă-mi serenitatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a şti diferenţa dintre ele”

       
      • Marian Vulpe

        January 24, 2012 at 1:23 pm

        Incepem sa ajungem pe-o felie😉. Pentru ca uite: “presiune pe sistem, pastrarea convingerii ca vrem civilizatie si, mai ales, cresterea individuala”. Pai, ce fac oamenii aia din piata publica, aici si acum? Nu cumva tot pun presiune pe sistem? Este si asta o componenta, dupa cum bine spui.
        Aveam de gand sa-ti scriu ca, desi nu esti tocmai de acord cu ce se intampla la Universitate, totusi oamenii aia fac ceva. Au trecut de stadiul de nemultumire bruta si amorfa – au identificat o potentiala cale de rezolvare. Sau cel putin o componenta a rezolvarii. Si ei, prin asta, au facut macar un pas-doi si catre auto-reparare. Pentru ca implicarea, chiar si prin protest, inseamna pro-actiune. Nu-i destul, ohooooo, asa-i – dar e ceva😉.
        Si cred ca ne apropiem, din parti diferite, e drept, de-o vaca comuna.

         
  7. mihai

    January 20, 2012 at 5:24 pm

    Hahaha, exact discutia despre schimbare am avuto la o cafea. Concluzia mea uitandu-ma la Tembelizor a fost : schimbarea este numai in noi. Oare toti de acolo sunt orbi si fac parte din turma?

     
  8. Alexandru'

    February 13, 2012 at 1:39 pm

    “daca suntem prea putini (si suntem)” – Zilele astea, m-am gândit și eu la acest lucru mai mult timp și mi-am dat seama că ne asemănăm cu neuronii: suntem mulți, putem face minuni, dar dacă nu suntem conectați, suntem inutili. Deci noi, ăștia de avem privilegiul de a gândi șa a acționa mai out of the box, nu suntem mulți, ci doar izolați unii de ceilalți. În Piață găsesc mulți oameni care-au venit acolo singuri, fără amici, pentru că nu împărtășesc aceeași mentalitate, însă vor să-și exprime punctul de vedere chiar dacă în mod solitar, în primă fază, că-n timp se conectează cu un alt neînțeles.

    Cât despre problemele cotidiene declanșate de sistem și oamenii viciați ai acestuia, nu prea-mi mai vine să le promovez energia-n eter. Adică ei mă ignoră pe mine ca om, iar eu să le acord atenție? Mai ales că vorbim de una negativă, că nesimțirea nu-i un izvor de fericire și calm interior. În plus se mai și reflectă asupra noastră. Aici este un subiect unde ignorance chiar este bliss🙂.

     
  9. BadDragon

    February 13, 2012 at 4:01 pm

    Alexandru’, in primul rind, bine ai venit pe aici. In al doilea, felicitari tie si Cristinei pentru ideea cu “Ultima solutie…”, mi-a placut mult. Cu atit mai mult cu cit din interviul de la tine de pe blog deduc ca intelegem lucruri similare prin “propria evolutie”. Stii cum e, uneori oamenii inteleg lucruri complet diferite desi le numesc la fel. Nu e cazul aici.

    Apoi, despre “ignorance is bliss”. Cred ca anii 2006-2007 au demonstrat cel mai bine ca o societate poate trai, si inca destul de bine, cu o doza mare de ignorare a jocurilor puterii. Viata merge cumva inainte si cu ei, si fara ei, atita timp cit nimic grav nu se intimpla. Din pacate pentru noi, ceva grav s-a intimplat in 2008 si am facut un pas inapoi. Dar asta va trece.

    Este totusi nevoie sa nu-i ignoram complet pentru ca exista pericolul ca presiunea normalitatii sa nu fie suficienta.

     
  10. Alexandru'

    February 13, 2012 at 11:17 pm

    Bine ne-am găsit și mulțumim pentru felicitări. Da, e bine ca definiția unui cuvânt să nu fie acceptată în mod selectiv de la un caz la altul, lucru pe care-l dorim și noi. Cât privește pancarta a fost o chestie gen “ce să scriu?” și în a doua secundă (aproximativ🙂 ) a venit și ideea, deci eu insist să spun că-i dintr-o conștiință comună pentru o conștiință comună, eu doar punând o întrebare.

    Da, nici eu nu mă gândeam la o ignorare totală, ci la una de implicare emoțională, la modul în care să nu cari cu tine energia/starea declanșată de contactul neplăcut cu sistemul, respectiv oamenii acestuia.

     
  11. Mihai Lungu

    February 19, 2012 at 10:42 am

    îmi permit să postez în loc de comentariu un text ceva mai lung, scris în 2008. Între timp, situaţia s-a deteriorat în continuare.
    Vremuri noi
    Ieri dimineaţa am pornit-o spre Germania, Vera şi cu mine. Am făcut curăţenie, am spălat şi uscat rufele, am încuiat obloanele şi am oprit apa. Am împachetat apoi o droaie de boarfe, trei câini şi o pisică, în masină, şi i-am dat bătaie.
    Trecusem binişor de Budapesta când am hotărât să ne oprim să mâncam ceva. Abia parcasem maşina când am putut să admir cum şoferul unei maşini cu număr de Bistriţa-Năsăud tocmai ocupa dezinvolt ultimele două locuri libere de parcare, ţintind cu acurateţe astfel încât să prindă linia de demarcare dintre ele exact la jumatatea distanţei dintre roţile din faţă.
    În partea cealaltă, într-un taxi cu număr de Bucureşti, parcat cu motorul mergând şi puţind de la o poştă a benzină, o tipă dormea cu gura deschisă, iar şoferul lipsea. (Situaţia era neschimbată şi cu o oră mai târziu, când ne-am întors de la masă.) Dintr-un microbuz cu număr de Bacău, parcat un piculeţ mai încolo chiar în faţa unui coş de gunoi, un şofer burtos tocmai profita de legea gravitaţiei, lăsând sa cadă hârtii, pungi de plastic şi tot felul de alte resturi direct pe asfalt. Ăsta da eşantion reprezentativ, mi-am zis. Ardealul, Valahia şi Moldova intr-un gând! Mojicia are majoritatea absolută, marja de eroare este de sub 2%.
    Dracu să vă ia pe toţi. Gloată amorfă. Nu ştiţi decât să înjuraţi şi să ridicaţi pretenţii. Ţara-i saracă, politicienii-s corupţi, salariu-i mic, taxele-s mari, şoselele-s proaste, funcţionarii publici sunt nepoliticoşi.
    Dar propria slujbă v-o faceţi în scârbă. Şi nu sunteţi în stare să vă purtaţi ca lumea nici măcar printre străini, chiar dacă asta nu vă costă nimic.
    Îmi amintesc cum acum vreo zece ani, când am venit pentru prima dată cu Vera şi copiii în ţară, dădeam un premiu de zece mărci celui care vedea prima maşină cu număr românesc pe şosea (şi bine înţeles că îi lăsam totdeauna pe copii să câstige). S-au cam schimbat vremurile. Acuma m-aş feri ca de foc să mai fac aşa ceva. Ba chiar aş plăti zece Euro pentru fiecare maşină românească trecută cu vederea.

     
    • BadDragon

      February 19, 2012 at 3:12 pm

      Mihai, dupa cum poti observa mai sus, lungimea comentariilor nu este o problema pe aici, atita timp cit vor sa spuna ceva si au legatura cu subiectul (ceea ce citatul pus de tine face).

      Nu stiu daca situatia a continuat sa se deterioreze. Din cite vad eu de aici, de aproape, au aparut deja muguri ai unei schimbari. E drept ca, in consecinta, a crescut tensiunea dintre cei care au inceput sa se schimbe si cei care au ramas ca inainte. Poate e si cazul tau, cu cit stai mai mult departe si esti expus unor “moravuri” mai evoluate, cu atit ti se pare ca e mai rau cind te intorci pe aici sau te intilnesti cu “romani reprezentativi” peste hotare.

      Uite un exemplu: mi-am petrecut in ultimii ani destul de mult timp prin Egipt. Acolo toata lumea arunca chestii din masina, ambalaje, hirtii, ziare, orice. Desertul, de o parte si de alta a autostrazii, orasul, inclusiv bulevardul din fata palatului prezidential, sint o imensa groapa de gunoi. Nimeni nu e frustrat (nici macar oameni inteligenti si occidentalizati cu care am avut ocazia sa interactionez) de comportamentul asta “necivilizat”. Singurul pe care l-am surprins ca incepe sa nu mai repete comportamentul si sa aiba probleme cu el a fost Amir, cel care coordona transportul local, seful soferilor. Fiind singurul “vorbitor” de engleza din grup, era cel care interactiona cel mai mult cu noi, europeni si japonezi si suporta presiunea nedumeriri noastre exprimate. Lucrurile s-au schimbat cu adevarat abia dupa ce ne-am luat ceva timp si rabdare pentru a-i explica de ce e rau (igiena, estetica, civilizatie, conservarea mediului – asta a functionat cel mai putin). Din pacate el a fost singurul pe care am reusit sa-l influentam. Restul priveau in continuare nedumeriti cind bagam hirtiutele in buzunar sau imi tineam chistocul de tigare in mina pina la primul cos de gunoi.

      Privind retrospectiv, ma intreb daca i-am facut un bine sau un rau lui Amir. Noi am plecat, cu ideile noastre nastrusnice, el a ramas in mijlocul unei lumi inca nepregatite pentru ele.

       
      • Mihai Lungu

        February 19, 2012 at 3:44 pm

        Ar fi bine dacă ar fi apărut acei muguri despre care vorbeşti, deşi eu deocamdată nu-i prea văd. Sunt situaţii când aş dori din suflet să mă înşel. Doresc să mai relativez cele spuse de tine într-o altă privinţă. De vreo patru anişori trăiesc mai mult în România (împreună cu o nevastă nemţoaică, trei câini şi o pisică). Aşa că nu văd lucrurile doar din afară, şi nici doar prin impresii de moment. Dar, încă odată spus, să te-audă Dumnezeu!
        A propos câini şi pisică: gradul de civilizaţie al unei ţări poţi să-l apreciezi şi după cum înţelege societatea respectivă să-i trateze pe cei mai slabi: femei, copii, handicapaţi, animale. Stăm rău.

         
      • BadDragon

        February 19, 2012 at 4:37 pm

        Mihai, in primul rind permite-mi, te rog, sa-mi cer scuze pentru cazul in care “din cite vad eu de aici, de aproape” a sunat ofensator, ceva in genul “ce stii tu de acolo, de departe?” (sau precum clasicul “tu n-ai mincat salam cu soia” :D). Nu asta a fost intentia, a fost doar o interpretare grabita a ceea ce ai scris si o supozitie, la fel de grabita, ca asta ar putea sta la radacina diferentei noastre de perceptie.

        Poate ca traim in locuri diferite, poate, cum ar spune Vulpoiul, traiesc eu “sub un clopot de sticla”, poate interactionam diferit, dar eu vad schimbarea asta. Nu e mare, nu sint multi cei “civilizati”, dar in jurul meu vad din ce in ce mai multi astfel de oameni. De aici concluzia cu “mugurii”.

        Iar despre animale… e si asta o discutie luuuunga rau.

         
  12. Mihai Lungu

    February 19, 2012 at 5:21 pm

    Nu cred că este nevoie de nici un fel de scuze, găsesc remarcile tale foarte la locul lor. Am considerat totuşi necesar să fac nişte precizări. Diferenţa de percepţie, care oricum nu trebuie luată în tragic, poate să se bazeze şi pe faptul că ne ducem viaţa în zone diferite. Iar dacă în capitală a început deja revirimentul, cu atât mai bine. Aşa s-ar şi cuveni!

    PS
    Am mâncat şi salam de soia, am băut şi nechezol. Am fumat chiar şi “Naţionale”. Voiam să ştiu cum “gustă”.

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: