RSS

Satisfactii

24 Nov

Nu stiu altii cum sint, da’ pentru mine una din cele mai mari bucurii este sa vad ca rezultatele muncii mele produc nu doar multumire ci merg pina la entuziasm. Acel moment in care beneficiarul a ceea ce faci iese din rutina “multumim pentru treaba bine facuta” si face un pas in plus, isi lasa incintarea sa se manifeste, este de nepretuit. Tocmai mi s’a intimplat asta acum citeva ore dupa o saptamina de sapaturi, frustrari, dubii legate de capacitatea mea de intelegere si, din fericire, revelatia de final cind toate piesele puzzle’ului s’au asezat cuminti la locul lor. Daca totul s’ar fi terminat doar cu rezolvarea problemei, tot as fi fost incintat. Dar faptul ca si cei pentru care imi storsesem creierii mi’au impartasit euforia a dus lucrurile la un cu totul alt nivel.

Eh, dar nu ca sa ma laud cu realizarile mele m’am apucat sa scriu postarea asta (aiurea, Dragoane, cine crezi tu ca te mai crede?). Intimplarea asta mi’a adus aminte de discutii mai vechi, discutii care mi’au marcat evolutia, care m’au facut sa fiu ceea ce sint.

Acum multi ani, din ce in ce mai multi (lucru destul de natural de altfel), undeva intr’un apartament din Baicului (daca nu ma insel asupra momentului) lua nastere ceea ce repede s’a numit OOP (care OOP, pe linga Object Oriented Programming, insemna in cercul nostru strimt si Organizatia Oculta a Porcilor :D). Eram patru (trei fondatori si un membru :D), eram de nedespartit (spre disperarea unora dintre prietenele noastre de pe vremea aia), visam impreuna si incercam impreuna sa ne imaginam ce ne asteapta dincolo de momentul terminarii facultatii. Cu alte cuvinte, ieseam din adolescenta si incercam sa facem asta cit mai elegant cu putinta (si cit mai tirziu, evident, pentru ca inca nu eram dispusi sa renuntam la noptile de Quake sau Counter Strike in retea).

Au fost multe nopti cu multe discutii despre maturizare, despre succes, despre ceea ce voiam sa devenim. Nu neaparat profesional, ci ca oameni. Unul dintre subiectele recurente ale discutiilor a fost acela al nevoii de a avea impliniri, impliniri emotionale si profesionale. Necesitatea de a avea aceste impliniri, rezulta din discutii, nu avea neaparat legatura cu satisfactia in sine, cu momentul realizarii, ci mai degraba cu felul in care constiinta ca poti reusi in ceea ce iti propui iti schimba perspectiva asupra lumii in care traiesti. Pe linga validarea inerenta si satisfacatoare, pe linga “stima de sine” (mda, stiu, suna aiurea in romana da’ parca nici pa englezeasca nu’mi vine sa’i spun) care creste, mai intervine ceva. Privesti univesul altfel. Ba nu, universul este altfel dupa ce ai acumulat suficiente momente de succes semnificativ. Lumea se deschide ca atunci cind ai invatat un lucru nou si mare. De fapt chiar inveti un lucru nou si mare.

Acum, dupa multi ani, imi dau seama ca aveam dreptate cu toata copilaria argumentelor noastre de pe atunci. Acum vad diferenta profunda intre cei care isi manifesta prezenta la limita necesarului (asta e fisa postului, atita fac) indiferent daca este vorba despre familie, prietenie, viata in cetate sau servici si cei care fac pasul in plus. Acum constat ca pina si intr’o lume defecta cum este Romania inca post-revolutionara acest pas in plus conteaza. Conteaza pentru ca numai de aici pot rezulta impliniri semnificative. Conteaza pentru cel care il face, conteaza pentru cel spre care este facut. Oamenii multumiti tind sa ii multumeasca si pe altii pentru ca sint siguri de ei si au ce oferi, si’au antrenat aceasta capacitate de a oferi, au rafinat’o asa cum au rafinat si oferta in sine.

Mai mult, oamenilor multumiti li se multumeste mai des.😀 Pentru ca ofera mai multe ocazii de a li se multumi.

Asa ca, la mai mult de 15 ani de la infiintarea OOP si de la primele discutii pe tema asta, un sfat incaruntit: oferiti mai mult decit vi se cere, mai mult decit se asteapta de la voi.

Daca aveti si putin noroc, la un moment dat o sa primiti un mail ca cel pe care l’am primit eu acum citeva ore😀

 
3 Comments

Posted by on November 24, 2011 in De viata

 

3 responses to “Satisfactii

  1. mihai

    November 25, 2011 at 3:48 pm

    Corporate tinde des catre limitare. Fac doar ce este in fisa postului. O experienta deseori intalnita. Si fiecare intalnire cu “fisa de post” a fost rezolvata cu multa munca de convingere. Multumirile sau aprecierile sunt sau nu ceva de asteptat. In mare majoritate chiar daca reusesti egocentrismul isi spune cuvantul. Niciodata nu m-a oprit lipsa, ne asteptand nimic. Cred ca principala idee este s-o faci pentru tine. Tu esti cel care acasa te privesti in oglinda. Si cel mai mare judecator🙂

    Este o discutie lunga de intretinut cu un vin bun si companie pe masura😛

    Anyway, bucuros sa te vad well….bucuros :p

    cheers mate🙂

     
  2. BadDragoş

    December 15, 2011 at 4:10 pm

    Măi indi, dacă prin “baicului”, “quake” şi “counterstrike” te-ai referit de fapt la “cantină”, “dark colony” şi “warcraft 2”, da, atunci ies la socoteală cei 15 ani.

    Altfel, ori ţi-a dat cu virgulă sau trebuia să specifici că te-ai exprimat în octal.🙂

     
    • BadDragon

      December 15, 2011 at 4:24 pm

      🙂 Hehe… Florescule, aia e alta poveste. Cu alte urmari, nu mai putin faine. O lume de care mi’e teribil de dor.

      Apropos, tre’ sa faci cumva sa vii incoace, sa ne cocotam in masina, sa mergem sa’l pescuim si pe Hipiuta si sa’l calcam cu totii pe Macino. Incepe sa devina absurd faptul ca nu reusim sa ne stringem la un loc.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: