Milenarisme de bodega

Mii de scuze vulpoiului ca ma ocup de asa marunta treaba in loc de promisa postare despre Rosia Montana (dada, vine o postare pe tema asta, la cererea ascultatorilor) dar nu am putut sa ma abtin.

Sa videm cu sta cestiunea. Ea sta asa: de’a lungul vremurilor oamenii au fost fascinati de numere. Fascinatia este inteligibila, nu ma intelegeti gresit. Fara ea nu am fi fost unde sintem (se poate dezbate pe tema asta, dar eu cred ca, una peste alta, sintem mai bine unde sintem decit unde am fi fost fara numere). Pentru unii numerele au insemnat contabilitate (cite corabii pleaca, cu citi baloti de matase sint incarcate, cit costa marfa la incarcare, cit costa la sosire, cite camile pot cumpara din diferenta, cite femei pot adauga la harem in schimbul camilelor astea), pentru altii au fost muzica (intervale, ritmuri, contrapunct), unii le’au cautat sau le’au facut loc in pictura (Piero della Francesca, DaVinci), arhitectura.

Dar fascinatia numerelor nu a luat nici pe departe doar forme productive (si cind spun productive nu ma refer la scopuri mercantile. sau nu doar la ele) si normale la cap. Nuuuu… oamenii sint fascinati de ideea ca ceva atit de arbitrar cum ar fi o data, o ora, “valoarea” literelor dintr’un nume, dimensiunile constructive ale unor cladiri, ca ceva atit de arbitrar, dupa cum spuneam, poate avea valoare profetica. Si dintre toti cei fascinati de astfel de idei, dupa mine, cei mai rai sint milenaristii.

Ultimul milenarism la moda, 11.11.2011, 11:11 (de ce nu 11:11:11.11111111111 ?). Teoria functioneaza, inca o data, pe principiul “fara foc, nu iese fum”. Cum ar veni, despre numarul 11 (o sa gasiti pe alocuri formularea “cifra 11”) au vorbit atit de multi oameni importanti din trecut incit este imposibil sa nu fie ceva cu el. Si daca e ceva cu el, atunci pe 11.11.2011 la ora 11:11 sa nu ne mire daca o sa cada cerul pe noi. Si daca ar fi bine sa nu ne mire, eu zic sa mai facem un pas si sa ne si ingrijoram.

Partea si mai frumoasa este cind apar “semne” care sint, de fapt, pure inventii (bine, toate sint inventii, da’ unele sint de’a dreptul grosolane). Spre exemplu, se aminteste de Sfintul Malachie (Saint Malachy pentu enoriasii dumnealui) si a lui profetie cum ca mai vin inca 112 Papi la volanul bisericii, dupa care poc, vine sfirsitul. Se intimpla ca actualul Papa, Benedict XVI, sa poarte numarul 111 pe tricou. Intelegeti unde bat oamenii astia? Evident ca intelegeti. Da’ nu era suficient! Nuuu….!!! Ca sa fie cu adevarat apocaliptic, Sfintul Malachie devine brusc “un sfint din secolul XI” (XI=11, pentru necunoscatorii sistemului de numerotare roman). Doar ca bietul Máel Máedóc Ua Morgair, cunoscut posteritatii ca Sfintul Malachie, s’a nascut, e adevarat, in secolul XI, dar la craparea de secol XII, in 1094. Preot devine dinsul abia in 1119, episcop in 1132 si face zisa profetie abia in 1139 (cel putin asa zice legenda). Deci in plin secol XII. Adica 12. Adica nu se pune.

Mai mult: 112? Bleacs, e un numar urit. Nici macar nu e prim. Daca era 121, eheheeeiiii, era cu totul altceva. Era un patrat perfect. Sau daca, macar, profetea dinsul in 1112, nu in 1139. Iar ar fi fost ceva.

Concluzia? Mai copii, macar inventati cu cap. Faceti o cercetare sumara (toate datele de mai sus sint rezultatul a maxim 10 minute de cautari pe net). Luati in calcul mai multe lucruri. Calendarul gregorian? Adoptat in 1582 prin Bula Papala. Da niste calcule peste cap. Sistemul actual de masurare a timpului, adoptat in 1967, alta corectie. Pina nu de mult secunda nici macar nu avea sens cu adevarat pentru ca masurarea ei era extrem de imprecisa. Acum dimensiunea unei secunde se defineste ca “durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiației ce corespunde tranziției dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K“. Vi se pare 9 192 631 770 un numar pe care sa va bazati profetiile? Stiti macar ce inseamna “niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K“?

Azi am auzit un banc fain de la o minunata doamna: Dumnezeu si Sfintul Petru coboara pe pamint sa vada cum merge treaba. In plimbarea Lor dau peste o casa darapanata rau, in pragul prabusirii. In timp ce se minunau Ei de starea casei si deplingeau starea locuitorilor ei, din casa iese un om cu un bat in mina, bat cu care propteste casa, exact cit sa nu cada pe loc. Dumnezeu, mirat, il intreaba pe Sfintul Petru de ce face asta. Raspunsul a fost: “Pai, Doamne, omul stie ca o sa moara miine. S’o fi gindit ca nu are rost sa o mai repare”. Dumnezeu, in marea Lui intelepciune, a decis “de acum nimeni nu o sa mai stie cind va muri”.

Fratilor, nu conteaza cind o sa se intimple. Conteaza doar ce facem pina atunci.

Si, ca lovitura de pedeapsa pentru porcarioarele cu care ne’ati intoxicat, aveti de calculat numerologia numelui unui coleg de servici: 自分犬のを当日誕生した. Data nasterii este continuta in nume, evident. Va fi incintat sa afle ce’l asteapta.

Later Edit: Dupa cum bine mi’a amintit Dragoanca mea, mie mi’a iesit din minte, ora 11:11 unde pe glob? Sau Apocalipsa va respecta fusurile orare si va veni in etape. Si aia care stau chiar la limita dintre 2 fusuri orare? Aia scapa sau o iau pe coaja de doua ori? Se poate aplica principiul de nedeterminare la Apocalipsa?