RSS

Barbatii din ziua de azi…

31 May

Se intimpla, destul de des, sa ma asez impreuna cu Andreea, si sa luam la puricat, pe indelete, diverse lucruri pe care le vedem in jur. Ies de aici discutii lungi si faine, insotite uneori de un Merlot sau de o bere, mai aplicam ceva din bruma de psihologie pe care am achizitionat’o de’a lungul timpului, cadem in rautati si birfe… deh, ca’ntre oameni. Uneori chiar ma intreb daca nu o sa sfirsim, peste ceva ani, ca Martha si George din “Who’s afraid of Virginia Wolf” sau ca Statler si Waldorf, cei doi mosuleti din Muppets.

Unul dintre subiectele predilecte ale ultimilor ani… barbatii din ziua de azi.

O intimplare de ieri de la City Mall mi’a reamintit de subiect. La casa la KFC, cumparasem aripioare si crispy strips. Deodata, in stinga mea apare o familie. Tatal, mama si o fetita de vreo 5-6 ani. Imbracati ok, de vara, aia mica frumusica si aranjata, deh, familie normala ai zice. Ei bine, nu a fost chiar asa. Ma trezesc cu fetita care se repede la portia de aripioare, pune mina pe una dintre ele si striga ca ea d’alea vrea. Ramin putin blocat, ma deranjeaza dar stiu ca nu e vina copilului, asa ca nu reactionez. Povestea se repeta de inca doua ori. Enervat de lipsa de educatie a copilului privesc masculul in ochi asteptind o reactie. Surpriza! Ochi goi, urlete isterice la aia mica, amenintari cu ruptul din bataie, lipsa oricarei intentii de a’si cere scuze, de a se oferi sa inlocuiasca portia de aripiare in care plodul isi lasase bacteriile. Nici macar o infruntare din priviri, a la Clint Eastwood, “what? feel lucky, punk?” Nimic. Doar urlete isterice la copil. Nici macar nu a schitat un gest de a o trage mai in spate, sa nu mai aiba acces la pretioasele mele picante.

Asa mi’am adus aminte de intrebarea mea si a Andreei: unde sint barbatii de altadata? Barbatii aia aspri, autoritari, puternici, maturi, intelepti. Barbatii aia care, zice povestea, ofera sentimentul de protectie de care femeia are atit de multa nevoie. Pai nu prea mai sint. Vad in jur doar barbati-femei sau barbati-copii. Fie nu stiu sa’si asume autoritatea, fie nu stiu sa’si asume maturitatea. Pentru ca asta e, pina la urma, o asumare de rol. Barbatii nostri fie au fost emasculati fie inca nu le’au coborit si refuza sa le lase sa coboare.

Am in minte imaginea tatalui meu. Un barbat departe de a fi dur, cald si bonom mai tot timpul. Cu toate astea inca mai am in memorie momentele in care inghetam cind citeam in privirea lui faptul ca nu e in regula ceea ce fac. Ideea ca ma va privi in felul acela cind va afla ce am facut era suficienta pentru a ma face sa renunt la porcarioara pe care tocmai o puneam la cale. Evident, asta nu m’a oprit de la a face o multime de timpenii, dar autoritatea era acolo. Si nu este singurul exemplu al copilariei mele. Multi dintre barbatii printre care am crescut erau asa, era ceva firesc de asteptat de la ei.

Nu cred in imaginea barbatului macho, debordind de testosteron si gata sa’si puna pumnii in slujba oricarei cauze, oricit de minore. Dar cred ca implinirea unui individ trece prin asumarea a ceea ce este, barbat sau femeie, cu toate consecintele care decurg din aceasta asumare. Mai mult, barbatii-barbati sint mult mai frumosi decit barbatii-femei sau barbatii-copii. Valabil, in oglinda, si pentru femei.

Mda… probabil ca e o chestie de evolutie a speciei. Probabil in citeva zeci de ani se vor face niste locuri speciale, pe sistemul zoo, in care vor putea fi admirate ultimele exemplare de priviri hotarite, zimbete calme si calde, atitudini degajind forta si hotarire. Sper sa li se puna si niste femei pe masura alaturi, poate reusesc sa perpetueze gena.

 
27 Comments

Posted by on May 31, 2010 in De viata

 

27 responses to “Barbatii din ziua de azi…

  1. petroniamarcs

    May 31, 2010 at 9:18 pm

    Mie mi se pare echivalentul isteriei feminine: apare la exemplare imbecile (în curs de obţinere a majorităţii în specie), pe terenul unei personalităţi incomplet formate atât intelectual cât şi psihologic (inclusiv afectiv) şi a unui din ce în ce mai generalizat refuz al responsabilităţii în orice. Ascultă atent în jur şi numără de câte ori auzi “e vina mea”. Nici când evident e nu prea mai ai şanse să auzi asta. De la accidente de maşină la lipsa de hârtie igienică din casă.
    Nu bărbaţi-femei sau -copii, ci mai simplu şi mai mare: oameni-maimuţe de ambe sexe.

     
    • BadDragon

      May 31, 2010 at 10:51 pm

      Petronia, din lipsa de maturitate psihica decurg toate celelalte, din pacate. Si ai dreptate, “Gigel a spart geamul” este leit motiv in zilele noastre, de la mucosul de la coltul strazii pina la politicianul cu burta.

      Pe de alta parte, tu esti putin mai vehementa decit mine. Desi ma scot din minti prin omniprezenta si efectele imaturitatii lor asupra confortului meu, inca mai cred ca specia umana poate fi salvata. Doar ca trebuie sa se intimple cei citiva pasi ai oricarei vindecari: recunoasterea problemei, gasirea unui indrumator, gasirea unei metode de indrumare potrivita, acceptarea indrumatorului si metodei si consecventa. Pina una alta par a lipsi aproape complet primele 3 elemente, cele esentiale si… cum se chemau probele alea de la bac?… ah, da… eliminatorii.

       
  2. petroniamarcs

    May 31, 2010 at 11:29 pm

    Nu nu nu, Dragoane. Nu sunt vehementă decât dacă sunt afectată direct. Doar că nu sunt optimistă, aşa ca tine. Şi asta pentru că nu mă interesează posbilitatea de salvare a speciei, ci mai degrabă să mă bucur de excepţii şi să le respect. În rest, acţionez ca un câine lângă un stâlp/copac/o maşină/un gard/etc.

     
    • BadDragon

      May 31, 2010 at 11:55 pm

      Da, stiu si inteleg. Si, in mare parte, fac si eu la fel. Doar ca uneori ma las sa recunosc faptul ca asta este varianta facila (nu ca ar fi prea usor sa gasesti exceptii, din pacate). Ma tot biziie de mult timp ideea ca, daca ne punem mintile si energiile la contributie, solutia e acolo, nu prea departe, gata sa fie gasita si aplicata. Mi’as permite sa’i spun constiinta si responsabilitate chestiei asteia daca nu as sti ca’s cuvinte mari si greu de umplut de unul ca mine.

      You know, hope dies last (excuse my French)

       
      • petroniamarcs

        June 1, 2010 at 12:41 am

        Dragoane, nu că mi-e lene. Nu am interes destul pentru a schimba pe nimeni, pentru că atitudinea mea socială e semi-autistă. De altfel nici nu cred că oamenii pot fi schimbaţi (poţi cel mult să le oferi un motiv şi susţinerea să se schimbe ei, dar asta cere de-a efort încât trebuie să merite persoana, şi aşa revenim la interes).

         
      • BadDragon

        June 1, 2010 at 2:00 am

        Stai linistita ca nu ma cert cu tine in privinta asta. Si nici de lene nu te acuz, nici n’as fi in cea mai buna postura de a face asta, si noi sintem prinsi cam in aceeasi capcana semi-autista din care ne elibereaza din cind in cind oameni cu care merita sa interactionezi.

        Spuneam doar atit, ca mi’a intrat o musca in cap si, din cind in cind, imi biziie cum ca poate ar trebui sa incerc ceva mai mult.

         
  3. musiualexandru

    May 31, 2010 at 11:56 pm

    kick-off meeting = Reuniune de lansare de proiect.

     
    • BadDragon

      May 31, 2010 at 11:58 pm

      🙂 mercic. Se potriveste doar partial da’ e mai buna decit oricare alta de pina acum.😀

       
  4. musiualexandru

    June 1, 2010 at 12:14 am

    Marius,

    Eu zic ca ce abordezi tu acolo e notiunea de autoritate. În speta parinteasca, dar nu numai. Epoca actuala, care în Franta e o sechela, sau – mai bine zis – care e tributara, printre altele, razmeritei din mai 1968 înseamna transformarea educatiei autoritare (atentie ! nu neaparat militareassca) din virtute în viciu.
    Sloganul era “il est interdit d’interdire”, remember ?
    Fireste ca soixante-huit-arzii frantuji nu sunt singurii la originea evolutiei (sau involutiei) sociale din Uoctzidentul de azi. Era ddoar o etapa locala.
    Autoritatea, cea justificata si necesara e azi mai pestiferata decât însasi inchizitia, iar rezultatul e copilul-rege. L’enfant roi.
    Scena din fast food se repeta si la scoala, unde daca ala micu’ ia trei la aritmetica, taticu bate pe profesor cu papucu.
    Mamele sa stii ca nu sunt mai prejos. Mamele “din ziua de azi”.
    You dig ?
    Mai vorbim.

     
    • BadDragon

      June 1, 2010 at 2:16 am

      Alexandre, nu e numai autoritatea, desi asta e manifestarea cea mai vizibila a masculinitatii maturizate. Eu constat disparitia mai tuturor lucrurilor care, cel putin in legende si in amintirile mele din copilarie, defineau aceasta masculinitate. Capacitatea de a fi rational, o oarecare asprime si distanta emotionala, ma rog, sint multe si eu sint cam adormit.

      Acu’… teoria ta cu “interzicerea” autoritatii ca urmare a diverselor miscari mai noi sau mai vechi, ’68 (macar de’o faceau si ei in ’69, era mai haios), libertarianism, spirala consumismului, s’ar putea sa fie adevarata. Eu am totusi alta. Ea zice ca inca sintem in momentul de dupa o detentie adiabatica. A crescut volumul, a scazut presiunea. Saltul tehnologic, manifestat in cresterea satisfacerii nevoilor si a sperantei de viata, nu a fost inca urmat de o echilibrare a mentalitatilor. Lumea e complet noua, dintr’un anumit punct de vedere, si noi umblam dezorientati prin ea. Si mai nasol, procesul inca mai continua.

      La noi lucrurile astea au fost mult intirziate de porcaria aia de comunism iar socul eliberarii a fost inca si mai mare.

      Nu as putea spune de ce dar cred in vreo 50-100 de ani lucrurile se vor re-echilibra, noile schimbari vor fi, in sfirsit, metabolizate de mentalul colectiv si viata va deveni, in sfirsit, interesanta.

       
  5. petroniamarcs

    June 1, 2010 at 2:33 am

    Hm. Dragoane, am eu un plici pentru musca de care zici… Eficienţă 99,9%.

     
    • BadDragon

      June 1, 2010 at 1:02 pm

      Petronia, las’o acolo. E mai bine, cel putin pentru mine, sa mi se aminteasca din cind in cind ca mai exista si responsabilitati, nu doar drepturi.

       
  6. anaid

    June 1, 2010 at 11:29 am


    dragoane, iata un barbat de altadata!🙂

     
  7. mihai

    June 1, 2010 at 1:30 pm

    Considerand mentalitatea de turma, exemplele care se fac cel mai usor intelese sunt acceptate. Gandestete si la profetii care improsca cu tot felul de regurgitari prin zonele de “influenta”.
    Probabil este mai usor sa arati cu degetul, dar poate e timpul si pentru asta. Nu schimbam turmele, dar cercul nostru intim de influenta cu sigurantta poate fi re-re-re-educat.

    Este o perioada de confuzie, in care testosteronul si pielea au efect de rezolutie. Asta imi aminteste de gleznele geish-elor. Si “furorile” facute de miscarile lor.

    Extrapoland putin ( si acum ma grabesc, feuda corporativa ma striga), idea sta in scara de valori promovata.

     
  8. Marian Vulpe

    June 1, 2010 at 3:37 pm

    Frumoase teoriile dar hai sa pun si eu putin gaz pe foc. Pe langa cele spuse mai sus, eu as adauga (fara sa pretind ca asta este singura cauza) si feminismul la cauzele trecerii Barbatului pe lista speciilor pe cale de disparitie. Feminismul ala de tip propagandistic, nu cel de substanta.
    A fi un barbat de succes in prezent inseamna a oferi un pachet atragator unor femei care nu sunt deloc interesate de fermitatea masculina (ma refer la cea morala, evident😛 ) ci de potenta socio-materiala si cam atat. Capul familiei dispare in aceeasi masura in care dispare si conceptul de Familie asa cum il stim noi.
    Femeile vor taria monetara si nicidecum morala. Pentru ca, nu-i asa, merita😀

     
    • petroniamarcs

      June 1, 2010 at 7:11 pm

      Marian Vulpe, nu reuşesc să înţeleg care ar fi legătura de cauzalitate între feminism (fie el şi propagandistic, deşi ai dreptate – ăla e odios) şi materialism.

       
    • BadDragon

      June 1, 2010 at 9:39 pm

      Chiar asa, Vulpoiule, care e legatura dintre feminism si materialism? Ah, am inteles. Proasta intelegere a ceea ce feminismul a vrut sa fie si aplicare lui inca si mai proasta. Hai Petronio, fa si matale bucatica aia de salt logic😀

      Marian, pe de alta parte, daca un stranut de sufrageta a fost suficient sa spulbere ditamai mindrete de barbatie, apai ii cam plingem degeaba disparitia. In cazul asta nu a fost decit o spoiala de 2 lei pe care nu prea merita sa o resuscitam.

      Acu’, ceva mai serios vorbind, e foarte probabil ca si echilibrarea rolurilor sociale si, mai ales, financiare ale celor doua sexe sa fi avut un impact asupra modelului masculin.

       
  9. petroniamarcs

    June 2, 2010 at 12:27 am

    Dragoane, nici în salt mortal nu văd logica, şi asta pentru că ăla nu e feminism, nici măcar prost înţeles cum mă plângeam eu că se obişnuieşte – ăla duce la “una zici şi alta faci”, ceea ce materialismul de care pomeneşte Marian Vulpe nu face. Ăsta e manifest şi e taman opusul feminismului, rămânerea într-un rol comod de întreţinută care nu văd cum dinamitează modelul de care zici. Poate numai insultându-l prin exploatare. Da’ mi se pare că ar fi momentul să mă opresc.

     
    • BadDragon

      June 2, 2010 at 12:34 am

      Pai de ce sa te opresti, pacatele mele? Eu zic sa nu te opresti.

      E drept, saltul nu era chiar logic ci mai mult o constatare a realitatii aiuritoare. Pai ce zicea feminismul? Opriti exploatarea femeii si acordati’i drepturi egale cu ale barbatului. Si ce au inteles unele reprezentante? Ahaaa… deci nu mai sintem exploatabile, adica nu o mai luam peste ochi daca deschidem gura? Deci putem sa cerem (pantofi, genti, mincare, diamante)? Ok, sa cerem. Acu… daca tot ne’am invatat sa cerem, apai sa cerem de la aia care ne pot da😀 Voila!

      Trasa de par, nu? Ma gindeam eu!😀

       
  10. petroniamarcs

    June 2, 2010 at 12:53 am

    Trasă de urlă.😀 Rămân la părerea mea că sunt antonime. Daaaaaaaaaaar pot să cer vin când o mai fi, fără să mă contrazic? :))

     
  11. Rhetta Marx

    June 4, 2010 at 9:19 am

    Aha. Deci aici s-au mutat discuţiile interesante. Hai să le stric. Marius: scrie la lege că n-ai voie să baţi copiii altora? Nu scrie. Scrie că n-ai voie să le dai cu aripioarele de pui în cap sau să le îndeşi în ochişorii lor? Nici vorbă. Şi-atunci? Ai avut marea şansă de a îi da fetiţei o lecţie de viaţă, şi ai ratat-o. Asta e. Cine ştie dacă mai capeţi alta…

     
  12. lotusalb

    June 4, 2010 at 12:55 pm

    Lasa gigeii efeminati, eu am o intrebare: de ce are nevoie femeia, adica za femeie aka toate femeile, deduc eu, de protectia unui barbat? S-o protejeze de ce? De tantari, de soare, de ploaie, de vecini enervanti, de infractori?

    Cats pe receptie.

     
  13. BadDragon

    June 4, 2010 at 9:56 pm

    Scuze de raspunsul intirziat, am fost putin plecat😀

    So…

    @Rhetta, incercarea ta de a’mi varzui seriozitatea agorei virtuale si batul de matura din dos se lovesc de un zid de incapatinare. Si asa, cu incapatinarea de a ramine serios, o sa’ti spun ca mi se pare o monstruozitate lovirea unui copil de catre un adult, parinte sau nu, oricit de “justificat” educational ar fi gestul. Nevoia de a recurge la pedepse corporala este, dupa mine, expresia esecului educational. Iar in cazul cu pricina nu era nici locul meu sa o fac pe educatorul, nici nu aveam timpul necesar pentru a corecta seria lunga de erori facute de idiotii de parinti.

    @Lotus alb (I know you, Cats) Pai eu nu ziceam nicicum ca are nevoie. Spuneam doar “zice povestea”. Acu’, fie ca sintem sau nu de acord cu ele, studiile spun ca elementul asta arhaic din psihicul feminin inca functioneaza (statistic vorbind, evident. Adica nu e neaparat cazul Rhettei :D). Acum ceva saptamini ne uitam la un curs al unui psiholog/sociolog (Benjamin Karney, profesor de psihologie la UCLA) care povestea de un experiment facut de ei din care reiesea ca un numar semnificativ de femei (nu mai tin minte daca proportia era peste sau sub 50%) iau “matting decision” in perioada de ovulatie. Adica dintr’o postura “materna”. Mai mult, alegerile facute nu aveau nici o legatura cu “idealul” masculin descris in restul timpului, ba uneori erau la polul opus.

    Daca ma intrebi pe mine, femeia nu are nevoie de protectie de tipul ala. Pur si simplu nu mai e cazul. Dar nu pot ignora faptul ca inca exista mecanisme psihice functionale care ne orienteaza in viata (nu uita ca inca mai functioneaza obsesia masculina pentru sini :D). Asta e! Chestiile astea sint in noi si e mai util sa le intelegem si sa le includem in modelul nostru despre lume decit sa ne prefacem ca nu exista pentru ca par niste prostii invechite.

     
  14. Cony

    June 16, 2010 at 1:16 pm

    Eu cred ca inca mai exista astfel de barbati care stiu sa se impuna, doar ca sunt ceva mai putini ca numar. Sper ca asta nu inseamna ca sunt pe cale de disparitie.

     
    • BadDragon

      June 16, 2010 at 2:15 pm

      Cony, nici n’am spus c’au disparut de tot. Doar ca au devenit o raritate. Din pacate, zic eu.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: