RSS

Francoise Dolto (2)

11 May

“Scoala: un loc unde comunicarea nu isi gaseste locul

Peste tot este acelasi lucru! Locul copiilor ar fi la scoala daca profesorii le’ar spune: <<Daca nu as fi profesor, nu as avea cum sa’mi cistig piinea: datorita vouaeu sint platit. Iar eu sint la dispozitia voastra pentru ca voi sa invatati tot ce va intereseaza… >> Dar nu asa stau lucrurile! Lumea e cu susul in jos. Copiii sint la dispozitia invatatoarei pentru ca ea sa jubileze plictisindu’i cu lucruri care pe ei nu ii intereseaza. Desi ea trebuie sa fie acolo in slujba inteligentei lor, ca sa raspunda tuturor problemelor pe care copiii si le pun. Dar nu li se spune acest lucru.

Atunci cind le cere copiilor sa faca liniste, invatatoarea ii impiedica pe copii sa comunice. Scoala este un spatiu in care nu trebuie sa faci zgomot, nu trebuie sa vorbesti sau sa comunici, nu trebuie sa spui ce gindesti despre ce spune invatatoarea: <<Vrei sa taci cind vorbesc eu?>>. Desi ar putea sa spuna: <<Ce ai spus?… Ah, nu despre asta este vorba acum. Am sa’ti raspund imediat… Daca ascultam acum ce a spus colegul vostru. Ah, el s’a gindit la asta! Da, asa e: am spus un cuvint care seamana cu acesta sau cu un cuvint care, in functie de cum e scris, are doua sensuri.>> etc.”

(Francoise Dolto – “Dificultatea de a trai – Povestiri psihanalitice despre copii”, Editura 3, Bucuresti, 2009, pag. 210-211)

Textul se refera mai degraba la copiii din scoala primara dar poate fi extins, cu mici corectii, la intregul ciclu educational, de la gradinita la facultate. Ma uitam acum ceva timp la un curs de filozofie politica de la Harvard, curs la care profesorul, Mr. Sandel, face referire directa la costul unui astfel de curs si la datoria lui de a se ridica la inaltimea acelor costuri. Omul isi constientiza pozitia, isi subordona eul profesional intereselor studentilor si nu invers.

Ma intreb, cu riscul de a fi nevoit sa ma feresc de oua, rosii si pantofi aruncati din public, oare citi dintre dascalii zilelor noastre, de la noi si de aiurea, corespund perfect descrierii facute de Francoise Dolto? Instinctul imi spune ca majoritatea cu toate ca am avut parte si eu de citiva dascali luminati la vremea cind inca mai eram in scoli.

Simt ca trebuie specificat ceva. Nu sint adeptul ideii ca la scoala ar trebui sa se faca numai ce vor copiii. Si, din cite am inteles eu din cartile ei, nici F.D. nu crede asta. Problema este ca, pentru a evita anarhia, scoala pica in extrema cealalta si impune dictatura. Scoala are, evident, rol formativ si normativ. Dar scoala nu este armata, nu este un loc in care trebuie sa te asiguri ca cei pe care i’ai instruit iti vor urma fara cricnire ordinele, pentru binele lor si al scopului final.

Si mai am inca o nedumerire. Cum se face, oare, ca, generatie dupa generatie, cei care au fost frustrati de rigiditatea scolii devin la rindul lor vectori ai frustrarii?

 
18 Comments

Posted by on May 11, 2010 in Note de lectura

 

18 responses to “Francoise Dolto (2)

  1. anaid

    May 12, 2010 at 6:51 pm

    subscriu in mare parte desi stii ca sunt adepta stiluilui autoritar si mai cred ca e singurul care functioneaza. nu ma refer la un stil autoritar cu bice si suturi in cur,ci la autoritate dublata de respect si de pozitia maestrului in fata discipolului. cand vorbesc de respect nu vorbesc de frica. sunt cumva “eleva in clasa a II a” si ma confrunt cu aceeasi problema descrisa de tine adica:” copilul meu intreaba ori de cate ori are o nelamurire iar doamna este vadit deranjata ca ora-i este deranjata si nu reuseste sa predea tot ce si-a propus pana la “fara 10”, drept pentru care sunt bvfregvent atentionata de atitudinea “obraznica” junelui care-i deranjeaza ora cu intrebarile”. n-as sti sa-ti spun daca am gresit sau nu, dar daca-i spun ca afara ploua nu ma limitez doar la fenomenul in sine si nici nu sunt vreo despotica care am pretentia sa fiu ascultata si sa-i explic de unde se formeaza norii si care-i fenomenul in sine care produce picaturile de apa. imi cere astfel de explicatii si incearca sa inteleaga de ce rosu-i rosu, dece noaptea e noapte, de ce are omul creier, de ce casele au fundatie si multe multe alte milioane de intrebari si explicatii. ei bine la intrebarile din timpul scolii nu-i nimeni dispus sa-i raspunda la cate intrebari ar avea. o fi sistemul, io fi au, o fi copilul, o fi doamna? cine are astfel de raspunsuri?

     
    • clara

      May 14, 2010 at 1:36 pm

      anaid, zicea maugham intr-o carte de-a lui -si eu sunt de acord cu el- ca scoala este gandita pe masura oamenilor mediocri (mediocru in sensul … de potrivit, comun), nu pentru cei sub si nici pentru cei peste. si e normal, pentru ca cei mai multi asa sunt.
      nu e nici vina sistemului, nici a ta, in nici un caz a copilului. el este peste nivelul celorlalti si o sa gaseasca raspunsurile la intrebari .,.. la tine, prin carti, …meditand asupra lucrurilor😛

       
    • BadDragon

      May 14, 2010 at 2:02 pm

      Anaid, cred ca am vorbit noi doi despre asta, americanii folosesc un cuvint foarte potrivit pentru stilul parental despre care vorbesti: authoritative. Cum ar veni, respect through power, spre deosebire de authoritarian care este respect through fear. Da, in modelul asta cred si eu, atit in familie cit si la scoala. Educatorul trebuie, dupa mine, sa impuna respectul necesar pentru a evita exagerarile anarhice ale copilului, dar sa dea inapoi, pe linga autoritate, si multa, foarte multa dragoste. In cazul scolii dragostea asta ar trebui sa ia forma bucuriei cu care prezinta copilului Universul in care el tocmai intra. Vorba unei profesoare de’a Andreei, un copil are nevoie de 3 lucruri esentiale: confort fizic, dragoste neconditionata (raspunsuri, in cazul scolii) si reguli.

      Nici eu nu cred ca ai gresit pe undeva. Recunosc, in ceea ce spui, problemele maica’mii cu cresterea mea, cartea de astronmie pe care a trebuit sa si’o cumpere cind aveam doar citiva ani si am inceput sa pun intrebari despre eclipse (si ce fain am inteles eu pe atunci diferenta dintre explicatii/reprezentari naive si teorii stiintifice, fie ele si imperfecte).

      @clara Mie chestia asta cu impartirea copiilor in functie de capacitati, mai ales in primii ani de scoala, mi se pare o imensa porcarie care nu face decit sa ascunda incompetenta educatorilor. La virsta aia diferentele reale sint neglijabile (cu exceptia extremelor teribil de (ne)fericite), copiii au cam aceleasi intrebari si aceleasi nevoi.

      Si, pina la urma, de ce nu s’ar gasi o cale prin care sa se profite de diferente. In loc sa incurajeze competitia tembela intre copii, ar putea, de exemplu, sa’i incurajeze pe cei mai dotati sa explice celor mai putin dotati. Au acelasi vocabular, acelasi mod de abordare. In felul asta dai sarcini in plus unora, ii stimulezi, ceilalti inteleg mai bine si constientizeaza ca lucrurile de invatat nu sint rocket science daca altcineva de virsta lor le’au putut intelege. Din pacate acum elevii se raporteaza mai degraba la zeul-educator, imposibil de egalat, deci frustrant, in loc sa se raporteze la congenari, la ceva ce pot atinge.

      Eu unul am avut parte, nu foarte des ce’i drept, de astfel de abordari. Am tinut “seminarii” in fata clasei si in scoala primara, si in liceu, si in facultate. M’a ajutat enorm.

       
      • clara

        May 14, 2010 at 2:27 pm

        nu prea am inteles, la partea adresata mie, ce e cu ‘impartirea copiilor in functie de capacitati’. asta s-a inteles din ce am scris ca sustin eu? sau asa se face acum in scoala primara? ca nu sunt la curent cu metodele de predare actuale
        e interesanta chestia asta, incurajatul copiilor mai dotati/care au inteles ceva sa le explice celor care nu au inteles/ sunt mai putin dotati

         
      • clara

        May 14, 2010 at 2:30 pm

        dar nu stiu ce sa zic, asa in teorie totul pare simplu sau genial dar imi imaginez ca in realitate nu e asa. adica e mai mult decat imi imaginez, ca eu am facut practica in facultate intr-un liceu si intr-o scoala generala, si elevii ma invitau sa ma asez la ei in brate sau tipau sau fetele se machiau si eventual imi ziceau sa ii lasam in pace cu urmuz si alea alea… recunosc ca nici n-am incercat, am renuntat si gata, poate n-o fi asa greu. dar mie mi se pare ca este

         
      • BadDragon

        May 14, 2010 at 3:19 pm

        Clara, stai linistita, am inteles ce ai vrut sa spui. Eu ma luam de ideea in sine. Mult prea multi oameni iau in serios solutia asta. Acum ceva ani s’a experimentat in State o astfel de segregare. Imi pare rau ca nu mai stiu unde este materialul cu date si observatii, il caut si il fac disponibil. Au facut o scoala speciala pentru supradotati si apoi i’au urmarit in cariera. Rezultatul a fost ciudat rau. Nu doar ca performantele lor ulteriorioare (inclusiv cele profesionale) au fost similare cu cele ale unor copii educati in scoli normale (aceeasi curba Gauss cu aceeasi medie), dar s’au si trezit cu o incapacitate mai mare de adaptare a respectivilor copii.

        Da, in scolile noastre exista tendinta de separare. Poate nu in clase speciale, desi se intimpla si asta, dar sigur prin tratament preferential acordat celor cu dotari superioare. Copilul “bun” este ala care raspunde la ore dupa cum vrea educatorul si care nu deranjeaza ora. Si daca este “bun”, este preferabil (pentru ca menajeaza umorile profesorului). Ori, nu exista copii buni sau rai. Exista doar niste fiinte omenesti crude care trebuiesc coapte. Fiecare copil trebuie tratat separat dupa propria individualitate si toti impreuna ca o colectivitate (nu prea am vazut nicaieri pe la noi sa se aplice tehnici educative care sa incurajeze colaborarea, crearea sentimentului de apartenenta la o comunitate).

        Si, ca sa raspund la al doilea comentariu, da, este frumos in teorie si teribil de greu in practica. Nu este posibil sa schimbi atitudinea educationala a intregii mase de educatori de pe o zi pe alta. In schimb stiu un lucru, il stiu din proprie experienta. La fel ca si tine, am facut o facultate, am facut o practica pedagogica si, din perspectiva statului roman, eram apt sa devin profesor. Dar nu stiam nimic despre copii sau, daca stiam ceva, era mai degraba o chesti instinctiva. Abia peste ani am inceput sa citesc despre asta. Cind mi’a picat in mina prima carte de psihologia virstelor am ramas blocat. Mi’am dat seama ca as fi fost un profesor teribil de slab, nu pentru ca nu as fi eu un om rau sau neinteresat, ci pentru ca as fi facut o meserie la care nu m’as fi priceput.

        Din pacate inca nu se intelege ca, in scoala, pedagogia este mai importanta deci stiinta predata in sine. Nu e nevoie ca profesorul sa fie un geniu in domeniul lui dar este absolut necesar sa fie un bun pedagog.

        Iar copiii aia care iti bateau apropouri si care nu te bagau in seama sint dovada vie a esecului actului educational de pina la momentul la care i’ai intilnit tu.

        Una peste alta, este trist. Oameni frustrati care frustreaza alti oameni care vor frustra niste viitori oameni. Ne gindim prea mult la performanta si prea putin la fericire. Si bazele nefericirii, ne spun unii, se pun exact la virstele alea fragede.

         
  2. A

    May 12, 2010 at 7:25 pm

    E atît de mult de scris că nici nu-mi vine să încep.

    În orice caz în invatamintul de-aici s-a ajuns la punctul diametral opus. Aici i s-a dat copilului atîta libertate şi i s-a interzis profesorului să predea (scopul profesorului e acela de coach, elevul ştie singur să aleagă ce învaţă, cînd învaţă, cum învaţă, şi doar dacă are nelămuriri ridica mînă şi întreabă) încît s-a ajuns la demonstraţii de stradă. Au ieşit elevi de 15 ani să strige: Vrem să învăţam.

    Acum se face reforma în sens invers. Reforma inţială s-a lansat acum 15-20 de ani. Avem învăţători care au învăţat în acest timp, (adică au trecut prin şcoala pedagogică fără examene şi verificări) şi acum predau că fracţiile se adună după metodă “numărătorii cu numărătorii şi numitorii cu numitorii”

     
    • BadDragon

      May 14, 2010 at 3:48 pm

      A, asta e discutie lunga, intr’adevar.

      Eu unul sint inginer, lucrez cu echipamente de control pentru diverse procese, si stiu ca daca un mecanism de reglaj este prost calibrat tinde sa intre in regim rezonant. Rezultatul este ca sistemul oscileaza bezmetic dintr’o extrema in alta, tensionind componentele, epuizind energia si uzind resursele. Stiu ca e putin trasa de par comparatia, dar cam acelasi lucru pare a se intimpla si acolo de unde iti aduni tu povestile (imi aduc aminte bine? Olanda, parca).

      Cum raspundeam si mai sus, 3 elemente sint necesare: dragoste (raspunsuri) neconditionata, confort fizic si reguli. Se pare ca oamenii despre care spui au uitat de un element, regulile. Cum naiba sa decida singur, neajutat, un copil ce sa studieze? Sau care sint regulile sociale. Ce facem? Reinventam apa calda la fiecare generatie, cu fiecare individ? Bagam toti mina in foc pentru a constata ca produce suferinta, distrugerea epidermei si, la extrem, cauzeaza moartea?

      Rezultatul nu poate fi decit ceea ce spui tu. Numitorii cu numitorii si numaratorii cu numaratorii.

       
      • Jazz

        May 21, 2010 at 8:05 pm

        N-am timp de povestit, dar exista alternative educationale care pot fii perfectate si extinse pe scara larga: Waldorf – cauta sa iti atingi propriul tau varf potential si Montessori – gandeste-te la cel de langa tine si care iti urmeaza. Am lucrat cu copii cu diverse retarde si handicapuri 3 ani in Romania, ca instructor pentru educatie. Un fel de 3 in 1 – educator, profesor si pedagog la o grupa pana la 12 ani care numara 47 de copii pe salar de femeie de servici. Sint multe de zis. In sistemele competitive aplicate acum nu vad vreo evolutie pozitiva, dimpotriva. Pedagogii ajung sa fie speriati de obiectul muncii scapat de sub control. Valorile morale sint subiect de banc. Vectorii frustrarii e bine zis :)Gata ! Ma duc sa ma joc cu la surorile Marx mai departe. Au si cirese. Sampanie d’aia buna am inteles ca aduci tu🙂

         
      • BadDragon

        May 21, 2010 at 8:15 pm

        Jazz, sint convins ca exista o multime de idei si sisteme pe linga cel dezastruos practicat la noi in mod oficial (si se pare ca nu numai la noi). Unele s’ar putea sa fie chiar foarte eficiente.

        Ceea ce mi se pare nostim este ca tot madam Dolto spunea, in aceeasi carte ceva mai la vale, ca speranta pentru imbunatatirea sistemului educational sta taman in pedagogii care lucreaza cu copii cu nevoi speciale (ca sa fiu politically correct🙂 ). Tocmai pentru ca ei sint nevoiti sa lucreze cu individul, asa cum este el, cu nevoile si capacitatile lui, si nu sa aplice niste proceduri standard raminind orbi la feedback.

         
  3. Jazz

    May 21, 2010 at 8:22 pm

    Ezakt cum spui! Cum le stii tu pe toate ca un om mare:) da’ sincer subektu’ tau ma deprima. In viata mea nu m-am simtit asa inutila ca acolo. Intrau copiii cu un IQ dat de diversele probleme, majoritatea erau si cazuri sociale si ieseu cu el cum se spunea la noi “mai mic decat numarul la pantofi”. Imi venea sa urlu si nu puteam facee mai nimic. Asa ca ma duc sa compensez din dureri la oamenii cu subiecte neserioase. Uite ce-a facut din mine educatia clasica si solicitarile in directia nevoilor speciale !🙂

     
  4. Adrian

    May 22, 2010 at 1:02 am

    Uite, vezi asta este unul dintre articolele alea very light menite doar sa atraga trafic. Asta nu e articol pentru tine. Sari la chestii mai grele, mai de detaliu. Desigur ca scoala romaneasca are inca un grad mare de stalinizare si ca de la Marga incoace nu s-a facut mare lucru in reforma invatamantului. Dar stai, ce spun eu, reforma? E vorba despre insasi perceptia asupra educatiei, asa cum ziceai matale mai la deal. Incep cu un amanunt: de la parinti la profesori, exista un mare grad al acceptarii si incurajarii bataii ca metoda de educatie. Si-atunci nu-ti vine sa emigrezi, in pula mea? (a se citi “doamne-iarta-ma”).

     
    • BadDragon

      May 22, 2010 at 1:30 am

      Adi, departe de mine foamea de trafic (daca te uiti peste statisticile blogului iti dai seama ca fuga dupa click’uri ar fi boverism extrem :D). Subiectul mi se pare chiar “greu” iar faptul ca am ales sa nu’l dezvolt in cheie personala se datoreaza exclusiv faptului ca’mi recunosc lipsa de cunostinte solide in domeniu. L’am scris doar pentru faptul ca m’a socat actualitatea citatului, chiar daca au trecut citeva zeci de ani de cind a fost scris. Si a nascut intrebarea: “bah, oare atit de idioti sintem incit sa nu observam o evidenta si sa reactionam ca atare?”

      Ah, inca ceva, daca ai senzatia ca numai sistemul educational romanesc are problema asta, te inseli.

       
      • Adrian

        May 22, 2010 at 11:08 pm

        stai linistit, naivitatea mea e mai serioasa. N-am spus niciodata ca alte sisteme de invatamant n-au hibe si putregaiuri dar raspunsul la multe dintre problemele noastre le gasesti la EI. Probleme lor insa ar face subiectul unor polemici fertile si cul. Aia e, ‘tu-le muma-n cur de ‘otzi.
        (Bai vezi ca io bifez aici sa me notifice cu comentarii ulterioare si de fapt, plua. Niste linii de cod la matale-acilea nu-si face datoria.)

         
      • Adrian

        May 22, 2010 at 11:20 pm

        ba functioneaza “naughty-fy”-ul tau

         
      • BadDragon

        May 23, 2010 at 12:25 am

        Adi, din pacate si la ei e mai rau decit citeva bube pe ici pe colea. Am iesit suficient de mult din tara si am lucrat cu suficient de multi oameni de virsta noastra sa pot spune cu destula convingere (pastrind, evident, o rezerva “academica”) ca si in vest invatamintul a ajuns intr’o infundatura. Nu uita, de exemplu, discursurile lui Obama in care atragea atentia ca educatia nu este unde ar trebui sa fie.

        Nu vorbim aici de Ivy League, de virfuri, d’astia avem si noi. Vorbim despre educatia omului normal. Rezultatele sint teribile. Tind sa cred, uneori, ca este rezultatul firesc al “fazei decadente” a unei culturi ajunse aproape de sfirsit. Stiu, suna fatalist. Dar uneori mi se pare ca seamana teribil de mult cu ceea ce am mai vazut intimplindu’se in istorie cu culturi ajunse la un grad superior de stabilitate si indestulare. Dispar tensiunile, provocarile reale, lupta pentru supravietuire. E ciudat numarul foarte mare de “eminente cenusii” provenite din spatii care inca lupta pentru supravietuire, India, China, Europa de Est si Rusia.

        Mie mi’e teama ca daca copiem doar raspunsurile vestice la probleme si le implementam nu facem decit sa ajungem in aceeasi infundatura. Doar ca ceva mai tirziu. Ar fi mai util sa copiem ceea ce a facut intotdeauna bine vestul, sa ne punem intrebari cu metoda. Asta da. La asta sint buni.

         
  5. jazzvonstill

    May 25, 2010 at 2:42 am

    Incurajarea invatamantului tip scoala vocationala din Finlanda. Regenerarea invatamantului in 10 ani de la stadiul Romaniei. Testare vocationala elevilor, nu concurential – de capacitate. Legatura ofertei de studii superioare cu necesitatile de pe piata muncii. Orientare spre colegii, din care rezulta subingineri – intr-o mana cu sapa, in alta cu mapa. Ca rezultat au avut in prima promotie specialisti care disparusera de pe piata muncii desi cererea exista: reconditionari oldmobile, design vestimentar din textile reciclate (industrie textila cred ca fara productie sau cu productie foarte redusa au ei) si alte specializari despre care nu imi amintesc. Idei bune de import.

     
    • Jazz

      May 25, 2010 at 10:21 pm

      🙂 Teoria ca teoria, dar practica ne omoara. dati va rog o mana de ajutor unui proiect practic si scolaresc al copilului unui coleg :

      Salutare prieteni,

      Va rog sa consumati cateva minute(vreo 3-4) din timpul vostru pt a vota un proiect al clasei lui fiu-meu de amenajare a curtii scolii sale. Este un concurs organizat de Petrom pe net pentru proiecte facute de scolari. Primele 20 proiecte(in urma votarii pe net) primesc tabara gratuita pentru copii. Iar din cele 20, un juriu va alege 3 care vor primi finantare de la Petrom. Poate iese ceva, avand in vedere ca nu sunt foarte multe proiecte.

      Thanks!

      Link-ul proiectului este cel de mai jos dar trebuie sa te loghezi pt a putea vota. Logarea ia cateva minute.

      http://www.taraluiandrei.ro/scoala/proiecte/stepistii-eco-în-actiune_51.html#comentarii

      La votare trebuie postat si un comentariu. Daca nu aveti chef sa compuneti ceva vi-l sugerez eu:

      “Este un proiect pentru realizarea unui lucru indispensabilunei scoli in care nu exista niciun spatiu in care sa se poata desfasura orele de educatie fizica.”

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: