RSS

Francoise Dolto

31 Mar

“Psihanaliza a aparut intr’o perioada a civilizatiei cind analiza detaliata a angoaselor oamenilor devenise urgenta. Pe de alta parte insa, omul nu poate trai nici o ora fara angoasa: exista deci angoase necesare, care deschid drumul creativitatii, si exista angoase care saboteaza fortele vii ale unei fiinte umane” (Francoise Dolto – “Dificultatea de a trai”, Editura Trei Bucuresti, 2009, pag. 16)

Poate de aici sentimentul asta de moarte spirituala din tramvai si metrou, din open-space de corporatie si de pe strada. Am incetat sa mai avem angoase sanatoase, ne multumim, probabil, sa ne ascultam nevoile.

Imi si imaginez un colt intunecat al unui parc, noaptea, in care s’au strins toti demonii personali neglijati ai intregului oras, plingindu’si de mila unul altuia. Oare demonii personali n’ar avea nevoie sa-si inventeze si ei psihanaliza? Cum altfel sa reziste unei asemenea presiuni?

 
16 Comments

Posted by on March 31, 2010 in Note de lectura

 

16 responses to “Francoise Dolto

  1. cats

    April 2, 2010 at 2:05 pm

    Lool, am ras o gramada imaginandu-mi sarmanii demoni anxiosi adunati la o sedinta in parc :))

    Altfel, nu sunt neaparat de acord cu ideile lu’ tanti Dolto, sunt absolut convinsa ca oamenii pot trai in armonie cu ei insisi si cu lumea din jur, puternic ancorati in clipa prezenta, fara a-si neglija demonii, ci dimpotriva, cunoscandu-i foarte bine. Budhist style. Sau Jedi style, daca preferi varianta popularizata ;))

     
    • cats

      April 2, 2010 at 3:52 pm

      Later edit: si prin cunoasterea aprofundata a propriilor demoni ajungandu-se la anihilarea lor, uitai sa spun🙂

       
    • MBadragan

      April 2, 2010 at 8:22 pm

      Pai, Cats’ule, si madam FD spune cam acelasi lucru. Adica solutia este convietuirea senina cu propriii demoni, nu ignorarea lor sau, mai rau, supra-demonizarea lor. Sint parte necesara din noi si noi nu sintem noi fara ei.

      De cind am scris postarea asta ma tot gindesc la o nuveluta despre demonii aia din parc, imi tot imaginez un dialog si ma oftic ca n’am talent la scris pentru a o pune pe hirtie. Are Zelazny niste povesti similare si sint absolut delicioase.

       
      • cats

        April 2, 2010 at 9:10 pm

        Cred ca n-am reusit eu sa fiu prea clara, adica sa evidentiez destul partea in care Budhismul propune ideea ca prin cunoasterea aprofundata a propriei persoane si a lumii dimprejur, prin studierea atenta a demonilor interiori, care de fapt provin din modul in care ne privim propriul ego in mod artificial decupat de intreaga lume din jur, respectivii demoni se “evapora”. Dupa care ramanem tot noi, chiar si fara ei. Nu stiu daca exprimarea mea e prea fericita, imi pare rau🙂

        Pe alta nota, povestirile alea fac pereche buna cu povestile despre pisici ale lui Jerome K. Jerome? Si alea sunt mortale.

         
      • MBadragan

        April 2, 2010 at 10:20 pm

        Nu, nu. Te exprimi foarte clar. Neintelegerea, aparenta, venea de la faptul ca eu “europenizam” ideile din Buddhism despre care vorbeai tu, europenizare ce le facea sa fie similare cu teoria FD. Noi europenii sintem prea ego-centrati pentru a mesteca cu adevarat povestile orientale, asa ca pina si pacea, intelepciunea sau revelatia au alte coordonate decit la ei.

        J.K.J despre pisici? Unde, unde? Vreau si eu😀 Nu stiu, inca n’am citit. De notat in agenda si recuperat🙂

         
      • veninusrl

        April 15, 2010 at 3:13 pm

        @MBadragan
        cred ca prin “europenizarea” de care vorbesti se refera la sistemul de societate socio-economica, de sistemul de valori propus (sau impus) de acest model de societate.

        @cats
        momentul in care demonii se “evapora” e deja nirvana!🙂

         
      • MBadragan

        April 15, 2010 at 7:05 pm

        @veninusrl Cred ca mai degraba sistemul de valori european e cel care a dat nastere societatii “socio-economice” despre care vorbesti si nu invers. Chiar cred ca exista un mod “european” de a privi lumea, diferit de al altora.Acest mod, desi, probabil, anterior Atenei si Romei, este cel mai bine sintetizat de cele 2 mari culturi europene. Rational, practic, orientat catre explicarea universului vizibil pentru a’l locui mai eficient.

        Daca imi permiti o metafora, Europa este ca un inginer. Daca se loveste de o problema, incearca sa o inteleaga pentru a o ocoli pe viitor sau pentru a o corecta. Uneori am senzatia ca pina si crestinismul, avatarul nevoii noastre de a transcende, are o latura inginereasca. Faci aia si aia, te feresti de aia si de ailalta si iese bine.

        Deci nu cred ca sintem prizonierii consecintelor sistemului socio-economic, cum i’ai spus tu. Noi sintem chiar acest sistem. E in noi si a fost dintotdeauna.

         
      • veninusrl

        April 15, 2010 at 10:59 pm

        @MBadragan
        Nici nu spunceam contrariul, aceste valori ne sunt intrinseci; le-am creat dupa chipul si asemanarea noastra. Si aici ne putem imparti intre sustinatori ai lui J-J Rousseau spunand ca Omul este fundamental bun sau sa tinem pe partea negativistilor Nietzsche si Cioran spunand ca Omul este o pramatie, dar asta e alta discutie.

        In ceea ce priveste valorile modelului socio-economic european eu constat ca sunt in perpetua miscare avand o tendinta de sustragere de sub puternica amprenta crestina. Am folosit termenul “impus”, care am impresia te-a facut sa interpretezi altfel decat voiam propourile mele, pentru ca acum in secolul asta ma deranjeaza anumite valori vehiculate de mass-media si de staruri show-biz constituie modele si chiar lideri de opinie. Evolutia modelului si a valorilor facandu-se, dupa mine, simultan si oarecum in paralel,

         
      • MBadragan

        April 17, 2010 at 9:27 pm

        @veninusrl Ai dreptate, m’a indus putin in eroare cuvintul “impus”, in sensul in care am interpretat prezenta lui ca fiind sustinerea ideii ca sistemul de care vorbeai e un construct artificial grefat pe spatiul european existent.

        E firesc ca cele doua, sistemul de valori si modelul sa evolueze in paralele, influentindu’se reciproc. Iar asta nu face decit sa confirme faptul ca locul in care am ajuns era, la nivel potential, deja in noi. E drept, sint enervante starletele promovate de mass-media, la noi si aiurea, dar trebuie sa recunoastem si faptul ca ele nu ar avea succes daca nu ar avea priza la bobor. Sint convins ca nu sintem toti atit de dobitoci incit sa le inghitim pe nemestecate, dar multi sint.

         
  2. cats

    April 2, 2010 at 10:56 pm

    Noa, s-o luam metodic:

    1. Nu stiu daca noi europenii suntem neaparat mai ego-centrati decat orientalii, cred mai degraba ca nu, avand in vedere ca si pentru ei nu se presupune ca debarasarea de acest mod de a se raporta la ei insisi si la lume ar lua mai putini ani de practicare a meditatiei decat europenilor. Adica o gramada🙂

    In ce o priveste pe mme Dalto nu i-am citit cartea, asa ca n-am bunghit prea bine care e parerea ei. Totusi, din unicul paragraf citit, mi s-a parut ca e pe alta lungime de unda. Pan’ la urma, este o diferenta intre a crede ca insasi existenta individului este conditionata de existenta unor angoase si a crede ca prin constientizarea asa-numitelor ,,obstacole”, impulsuri precum, de-un par egzamplu, lacomia, invidia, ura, precum si a consecintelor pe care le au atat asupra propriei persoane cat si asupra celor din jur, individul va ajunge in mod natural sa nu le mai aiba. Cred ca obstacolele din Budhism sunt angoasele noastre europenizate, avand in vedere ca toate angoasele provin, intr-o forma sau alta, din delimitarea egoului din dotare de tot restul, drept care rationamentul anterior li se aplica.

    2. In ce priveste pisicile lui JKJ, am avut recent o discutie cu cineva pe tema ,,unde le-am citit”, discutie profundamente neproductiva. Totusi, sunt rezonabil de sigura ca am citit una in ,,Arta de a scrie un roman”, dar nu am cazut la pace unde naiba or fi celelalte.

    Pies: imi place termenul de ,,supra-demonizare”.

     
    • MBadragan

      April 8, 2010 at 10:06 pm

      Scuze de intirzierea raspunsului, ne’am luat cu intoarcerea de la Iasi si alte lucrari post-pascale prin casa (si citeva iesiri cu motorul, a incercat si Andreea putin :D).

      Deci:

      1. Structural nu cred nici eu ca asiaticii aia au ceva diferit de noi. Dar, daca ma iau mai degraba dupa flerul personal decit dupa o analiza academica, exista o diferenta socio-culturala semnificativa intre Europa si acea parte a Asiei, diferenta care se concretizeaza intr’o pozitionare diferita a individului in societate. Sincer, imi e greu sa’mi imaginez o China in care dorinta de afirmare a persoanei sa fie la fel de puternica cum e la noi, fie si bazindu’ma doar pe date demografice. Si din asta este posibil sa rezulte o usurinta mai mare a lor de a se scapa de anumiti demoni ai ego-ului.

      Apoi, sa nu uitam ca psihanaliza (Dolto) si budhismul au tinte complet diferite. Una incearca sa’l echilibreze pe individ in interiorul sistemului de valori acceptate, celalalt incearca sa’l scoata din sistem. Una incearca sa elibereze potentialul creator (mundan) al individului eliminind pierderile inutile de energie (libido) cu angoase neproductive, celalalt ii spune ca potentialul creator e in alta parte, ca intreaga Creatie e, de fapt, in alta parte.

      Similitudinea, de unde si comentariu meu anterior, consta doar in eliberarea individului de ceea ce vrea el sa fie eliberat. Pina la urma ne alegem singuri tintele. Daca vrei in Nirvana raspunsurile nu au cum sa vina de la psihanaliza. Si probabil si reciproca e valabila😀

      Iar, punctual, in privinta ideii ca a constientiza un “obstacol” duce la eliminarea lui, tanti Dolto n’are nicidecum o parere atit de nastrusnica. Nu spune (e drept, nu in citatul pus de mine) decit ca a constientiza e primul pas spre eliminare. Si oricum, nu “obstacolele” enumerate de tine erau angoasele necesare in viziunea ei ci, mai degraba, chestii de genul “nu inteleg, nu stiu suficient, sint prea mic in raport cu universul, nu’mi iese, nu gasesc forma perfecta”, angoase care te imping spre auto-perfectionare, spre viata.

      2. JKJ si pisici. Mi’am downloadat niste carti de pe Gutenberg, citesc si fac lista cu locurile unde dau peste pisici, sa ai referinta daca te mai intreaba vreun tembel in viitor😀

       
  3. cats

    April 9, 2010 at 8:45 pm

    Devine groaznic de complicatoasa discutia, cred ca mai bine o continuam candva live🙂

    Totusi, voi spune ca ,,obstacolele” enumerate de mine nu cred ca sunt chiar atat de diferite de angoasele enumerate de tine. Mai precis, ce au ,,obstacolele” in comun este faptul ca toate isi au izvorul in egocentrism, care poate duce la o multitudine de consecinte. De asemenea, fiecare angoasa enumerata se poate argumenta ca isi are izvorul tot in decuparea artificiala a propriului ego de restul universului. Remarci cum descrierea fiecarei angoase incepe cu eu, eu si iar eu?🙂

    Btw, am experimentat fiecare din angoasele alea, dar pe mine nu m-au impins nici spre auto-perfectionare, nici spre viata. Doar m-au intristat teribil, mai ales cea cu eu sunt atat deica, doar un punct in universul nemarginit. Dar ma bucur daca pentru altii s-au dovedit mai productive.

    Oricum, cred ca suntem amandoi de acord ca sunt mai multe drumuri prin care se poate iesi din padure, fiecare nu putem decat sa speram ca-l vom gasi pe cel potrivit pentru noi.

    Pies: s-ar putea totusi ca psihanaliza si budismul sa nu fie chiar multimi disjuncte, am citit un eseu al unui psiholog, profesor la Harvard, care practica un tip de meditatie budista de multi ani si o foloseste si pentru un anumit tip de pacienti (cei nu prea buliti, adica, in cazul lor putandu-se ajunge la rezultate nefaste).

    Pies 2: cu pisicile alea…oare in ,,Tommy si prietenii sai” s-a ratacit vreuna?

     
    • MBadragan

      April 11, 2010 at 12:57 pm

      Pai aici e una din marile diferente dintre cele doua. Psihanaliza isi propune insanatosirea eului, reechilibrarea lui, conservindu’l. Nu’si propune nici un moment sa’l scoata din schema. Armonizarea relatiilor ego-univers nu se face prin dizolvarea primului in al doilea, ca in cazul budhismului, ci prin acceptarea ne-conflictuala a limitarilor pe care legile universului (inclusiv cele sociale) le opune tendintei ego-ului de a’si satisface orice dorinta.

      Ca sa folosesc metafora ta, exista, intr’adevar, mai multe drumuri prin padure. Diferenta dintre cele doua despre care vorbim aici este ca unul te plimba de la poiana la izvor si la pestera, ajutindu’te sa te impaci cu faptul ca traiesti in codru, ba chiar sa’ti placa, pe cind celalalt te scoate repede din padure pentru a te putea bucura de restul minunatiilor (ratind, cred eu, faptul ca si padurea e, de fapt, frumoasa).

       
  4. veninusrl

    April 15, 2010 at 3:46 pm

    Ca sa impac cele doua drumuri prin padure🙂 eu as zice ca psihanaliza este o etapa ajutatoare in drumul propus de buddhism catre depasirea conditiei!
    In momentul in care identificam angoasele si le acceptam, eventual stapanim, suntem pregatiti sa avansam si sa ne putem debarasa complet. Doar ca aici, dincolo de psihanaliza, pe poteca buddhismului intervine spiritualitatea/religia, credinta in reincarnare.
    Rezumand, as zice ca psihanaliza este partea perceptibila/perceptibila de pe “calea” buddhismului catre Nirvana.

     
    • MBadragan

      April 15, 2010 at 7:14 pm

      @veninusrl Dupa cum spuneam si mai sus, eu nu cred ca se poate face nici o conexiune intre cele doua. Poate doar una pur geometrica in sensul in care ai putea sa’ti imaginezi (si asta incercam eu pe la inceputul schimbului astuia de comentarii) o functie bijectiva care sa o proiecteze pe una in spatiul celeilalte si sa obtii ceva similar in urma proiectiei.

      Cit despre buddhism, el nu este o religie, cel putin nu la origini. De fapt, ducind lucrurile pina la capat, nici nu exista buddhism. Buddha nu a avut discipoli si a cerut celor care’l ascultau sa nu lase nimic scris in urma lui, sa nu creeze scoli. In Nirvana nu crezi, nu ai ce sa crezi, nu ai cum sa o proiectezi, sa o imaginezi, sa o descrii. Ea e pur si simplu… dincolo. Si nu exista harti spre ea, doar drumuri individuale.

      Dar, evident, nici o fapta buna nu ramine nepedepsita. Si buddhismul a devenit religie😀

       
      • veninusrl

        April 15, 2010 at 11:24 pm

        Imi place ultima fraza🙂

        Eu vad psihanaliza si buddhismul ca facand parte dintr-un trunchi comun finalitatea difera in sensul ca buddhismul impinge stadiul final mult mai departe decat psihanaliza. In amandoua cazurile se incepe prin a constientiza sursa suferintei/fricii/angoasei, psihanaliza limitandu-se la identificarea si dominarea surselor acestor angoase.

        Da, buddhismul e mai mult o filozofie de viata decat o religie, la origini. Dar chiar si asa nu se poate sa nu observi influenta hinduismului deja prezent chiar si in educatia si formarea personalitatii lui Buddha.
        Tot ca buddhismul, psihanaliza nu are o reteta unica pentru toti, fiecare are propria anamneza, propriul drum spre fericire. Dealtfel eu consider ca oricare dintre noi este predispus psihanalizei tot ca buddhismului…

         

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: