RSS

Politics stain

18 Oct

In “The Human Stain” (Philip Roth), Faunia are la un moment dat un monolog interior care justifica titlul cartii, un monolog despre un corb crescut in colivie si apoi eliberat sa se intoarca intre ai lui. Ai lui nu’l mai primesc, era prea alterat de convietuirea cu oamenii, avea “the human stain”, dar nici inapoi in colivie nu se mai putea intoarce. Devine in felul asta un fel de fantoma a granitei, un bintuitor intre doua lumi. Si devine metafora a mai tuturor personajelor importante din carte, fiecare cu tipul lui de granita.

Prin extensie, as indrazni sa spun ca se poate vorbi si despre “the politics stain”. Nu stiu daca este un fenomen raspindit si pe la altii dar la noi il gasesc cu prisosinta. Exista ceva in lumea noastra politica, ceva la ale carei radacini inca nu am reusit sa ajung, care altereaza grav si vizibil aproape orice om care ajunge sa intre in contact direct cu aceasta lume politica. Nu’i stiu radacinile dar ii pot vedea cu usurinta simptomele.

Probabil cel mai grav simptom este isteria, isterie ce devine apoi cauza a celorlalte derapaje. Lumea politica romaneasca a renuntat definitiv, se pare, la timpul trecut sau, inca si mai rau, la cel viitor. Totul se desfasoara in imediat. Orice declaratie sau act politic este o reactie la ceva ce nu s’a petrecut mai departe de o zi si nu are consistenta pe o perioada mai lunga de o zi. La asta se adauga si ingustimea orizontului considerat in luarea deciziilor. Deciziile nici macar nu mai incearca sa se transforme in viziuni, factorul integrativ se pierde complet, totul este sacrificat in incercarea disperata de a cistiga fiecare batalie chiar si cu riscul de a pierde razboiul. Si toate acestea sint semne de isterie. Atita timp cit reactionezi la anormalitatea punctuala a lumii in care te invirti, avind ca baza decizionala doar istoria din ultimile 24 de ore ale acestei lumi, nu poti reactiona decit anormal si asta indiferent de cit de normal ai fi in restul timpului.

Prima victima a isteriei este dialogul. Daca tot nu ai rabdarea necesara de a privi dincolo de ieri, de ce ai avea rabdarea de a asculta o fraza intreaga sau, mai rau, un paragraf intreg? De ce te’ai mai obosi sa asculti pina la capat pe interlocutor si nu te’ai arunca asupra lui cu vorbele tale, agatindu’te, eventual, de unul dintre ultimele lui cuvinte pentru a lasa impresia ca tu il asculti, de fapt, dar nu’i mai poti tolera aflarea in eroare? Si dialogul devine in acest fel un set de monologuri paralele fara noima si fara finalitate. Si daca un om in starea lui normala, calma si rationala, stie ca poate gresi oricind iar dialogul cu cineva care il critica nu poate decit sa’i fie de folos, in cazul unui om cuprins de isterie critica nu face decit sa’i amplifice starea. Cu atit mai rau cind si criticul este cuprins de aceeasi isterie.

Apoi moare politetea. Nu am mai auzit de mult o discutie intre politicieni sau despre politicieni in care sa nu se faca rabat de la politete. Ba chiar imi dau seama ca nimeni nu’si mai da seama de importanta ei. In pauza oferita de pronuntarea unei formule politicoase, “domnule” sau “dumneavoastra”, ai timp sa mai respiri macar o data, sa te reorganizezi, sa mai reflectezi. In plus, e mai greu sa spui, politicos fiind, “Domnule X, dumneavoastra sinteti un prost” pur si simplu pentru ca este ridicol. Dar, respirind inca o data in pauza oferita de politete, ai putea concluziona “Domnule X, ideea pe care dumneavoastra tocmai ati enuntat’o nu este tocmai buna”, un mod ideal de a transforma o lupta de mahala intr’un dialog. Pentru ca astfel de lupte sint despre idei iar politetea, fiind despre oamenii din spatele lor, ne’ar ajuta sa nu derapam.

Si toate acestea duc la distrugerea utilitatii si a eficientei actelor politice. Cineva demonstra la un moment dat (Andrei Cornea, cred, sau Andrei Manolescu) ca nu poate exista un contract intre doi diavoli perfecti. Si asta din lipsa dialogului. Ei nu pot comunica pentru ca niciunul dintre ei nu va invata limba celuilalt sau, in situatia in care vorbesc aceeasi limba, niciunul nu va ceda nimic celuilalt pentru a se ajunge la semnarea si respectarea contractului. Cam asa este si cu oamenii nostri politici. Pentru ca ei nu se asculta unul pe altul nici macar atunci cind se hotarasc sa se intilneasca sa ia o decizie comuna. Iar in absenta acestor decizii comune lumea noastra politica se transforma intr’o miscare browniana in care fiecare trage bezmetic incotro il taie pe el capul, miscare ce nu duce nicaieri, nu obtine nimic, nu rezolva nimic.

Pe final, gindindu’ma la citeva personaje care s’au perindat prin politica romaneasca, incep sa ma intreb daca nu cumva e mai bine ca nu reusesc sa se puna in acord pentru ca acordul in sine nu spune nimic despre continutul lui.

“The politics stain”… vor incepe oare sa apara si la noi oameni care sa fie capabili sa se fereasca de o astfel de pata? Sper. Poate intre timp aflu si care ii sint radacinile reale.

 
14 Comments

Posted by on October 18, 2009 in Uncategorized

 

14 responses to “Politics stain

  1. Rhetta Marx

    October 18, 2009 at 5:44 pm

    Marius, mi-ai luat vorbele din tastatura. Bravo.

     
  2. MBadragan

    October 18, 2009 at 6:51 pm

    Rhetta, mersi mult si… ma bucur ca nu's singur. Stii… uneori ma apuca asa o indoiala si ma intreb daca nu cumva totul e numai in imaginatia mea bolnava, daca nu cumva pentru toti ceilalti lumea e una normala.

     
  3. mutulik

    October 20, 2009 at 10:23 am

    din pacate, lumea asta pe care o descrii, asa cum o descrii, NU este normala!!!Si…, da, este isterica, lipsita de dialog sau plina de dialog al surzilor, lipsita de politete, inutila si ineficienta.si ne mananca noua zilele si ficatii!!!offf!… sa treaca mai repede!!!

     
  4. MBadragan

    October 20, 2009 at 1:23 pm

    Pacostea este ca nebunia nu se va termina cu alegerile astea. Ceea ce se intimpla acum este doar un simptom, asa cum scriam mai sus. Si cauza lui nu va disparea doar pentru ca trec prezidentialele.Solutia triviala la problema ar fi schimbarea intregii clase politice. Dar m'a invatat pe mine doamna Zbarcea, profesoara de matematica din gimnaziu, ca solutia triviala este de multe ori o capcana. Cred ca mai intii ar trebui sa intelegem cauzele profunde ale situatiei si abia apoi sa dezvoltam solutia. Altfel riscam sa asezam o noua clasa politica pe aceleasi baze infestate si sa ajungem exact in acelasi loc pierzind inca 20 de ani.

     
  5. mutulik

    October 20, 2009 at 1:36 pm

    tocmai mi-am facut testul propus lui treienica la interviul de ieri: http://www.politicalcompass.org/test si mi-a iesit ca's libertarian de stanga (??? wtf?) asa ca pe mine nu trebuie sa ma luati in serios. Dar o solutie ar fi ca toti dar basolut toti cei vinovati de situatia de zilele astea sa plece si sa lase pe altii! adica TOTI!!! si cred ca pentru asta ar trebui sa ne mobilizam!

     
  6. MBadragan

    October 20, 2009 at 2:29 pm

    Stai linistit, si io's tot libertarian de stinga (-0.75 pe scala economica, -6.51 pe cea sociala). Ma mira putin pozitionarea pe scala economica, chiar daca este foarte aproape de centru. Se datoreaza, probabil, faptului ca majoritatea intrebarilor care te pozitioneaza pe aceasta scala sint legate de multinationale si eu am o mica problema personala cu ele.Legat de schimbarea politicienilor, dupa cum spuneam mai sus, solutia asta este o pacaleala. In primul rind pentru ca este o utopie planul de a'i schimba pe toti. In al doilea rind, te aseaza intr'o stare pesimista in care te autoconvingi ca atita timp cit utopia nu se actualizeaza nu mai e nimic de facut.Eu cred ca solutia e alta (nu stiu care) si ca trebuie gasita cit mai curind. Daca m'as hazarda sa dau cu parerea la cald, as spune ca niste constringeri (eventual similare cu cele propuse de referendumul domnului Basescu si schimabrea legii electorale) ar putea conduce inspre asta.Ieri ma gindeam, de exemplu, ca ar fi o idee sa avem o lege care sa interzica excluderile din partid pentru refuzul de a vota in linie cu decizia partidului. Pina la urma fiecare parlamentar este ales pentru el insusi si nu pentru partidul lui si dictatura partidului asupra propriilor membri este un abuz. Poate ca eliberind constiinta fiecarui parlamentar in parte s'ar lua decizii mai intelepte.

     
  7. mutulik

    October 20, 2009 at 7:42 pm

    pai nu stiu…Am inteles ca propunerea lui Ciolos la functie de Comisar pentru agricultura poate fi in zadar in lipsa sustinerii diplomatice a candidaturii. Si am inteles ca suntem pe cale sa pierdem si alte beneficii din apartenenta la UE ca urmare a crizei politice. Si oricum criza asta politica se simte si in mediul de afaceri si in administratie si toata lumea sta si asteapta nu se stie ce.Ei bine, daca tot nu cad de acord, ma gandesc (utopic desigur🙂 ) sa ii invitam sa se traga la alta masa, sa dezbata cine e vinovat de ce pana se lamuresc dar pe noi sa ne lase in pace. Cred ca se gasesc oameni prin partidele prezente in viata publica, care sa duca mai departe tara asta.Si, in subsidiar, reintroducerea "rotativei guvernamentale" pe, sa spunem, 2 ani, cu interzicerea schimbarii pe criterii politice a functionarilor de mai jos de rangul de subsecretar de stat sau similar.

     
  8. MBadragan

    October 20, 2009 at 8:15 pm

    Aici, din pacate, mai intervine si un alt pacat romanesc: conteaza cine e seful. Nu imi dau seama cit este neincredere in propriile capacitati decizionale si cit este rationalizare a lenei dar este destul de evident ca imediat ce seful este amenintat cu eliberarea din functie (si nu conteaza daca este vorba despre seful de echipa peste caratori de piatra cu roaba la drumuri sau despre presedinte) imediat toata lumea se opreste din munca.Eu unul am o conceptie pe care o consider sanatoasa. Nu ma intereseaza cine imi este sef. Daca fac treaba buna sint convins ca o sa i'o bag pe git si celui mai idiot sef care ar putea sa vina, daca fac o treaba proasta sint convins ca si cel mai indulgent si prietenos sef are toate drepturile sa ma trimita la plimbare. Asa ca ma straduiesc sa fac lucrurile cum trebuie indiferent la furtunile de deasupra. Si, nu stiu cum se face, mi'a reusit intotdeauna pina acum.Cit despre privilegiile si pozitiile pe care riscam sa le pierdem, cred ca e mai bine asa. E un dus rece care trebuie sa ne aminteasca faptul ca nu sintem singuri pe lumea asta si ca electoratul nu mai este singurul judecator al actelor noastre politice. Poate ne trezim un pic. Oricum, cum spuneam si mai sus, gresesti, platesti.

     
  9. Bujold

    November 1, 2009 at 7:13 am

    Hello. Acu, daca Voicu te-a invitat atat de suav de ce n-as face-o si eu?

     
  10. Bujold

    November 1, 2009 at 8:38 pm

    Alta intrebare: ma poti contacta pe mail?

     
  11. MBadragan

    November 1, 2009 at 9:11 pm

    @bujold Te'as contacta dar nu reusesc nicicum sa'ti aflu adresa de e-mail. Asa ca mai bine da'mi tu un mail pe indian_mas[la]yahoo.com si iti raspund eu apoi.🙂 Sorry, dar nu reusesc sa ma prind unde ascunde blogspot'ul adresele comentatorilor

     
  12. Adrian Costea

    November 17, 2009 at 3:09 am

    Ba, ai fost misto. Claritatea ta ma tulbura.

     
  13. MBadragan

    November 17, 2009 at 7:52 am

    Trebuie sa recunosc, uneori ma tulbura si pe mine. Asa se pierde, de obicei claritatea😀

     
  14. Adrian Costea

    November 17, 2009 at 8:00 am

    Taci ca io am vb serios. Claritatea articolului e tulburatoare. Trebuia insa sa vezi evolutia lucrului: de data asta am preferat un oximoron in locul "da"-ului segal-ian.Deci misto.

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: