RSS

Egipt

22 May

Inca o tara, inca o lume, inca o cultura. Damietta, Egipt.

Ma tot intreb de ceva timp de ce, in majoritatea locurilor prin care am ajuns nu ma simt in largul meu. Ceva din atmosfera locului ma face sa ma trag in spate si sa nu incerc tot ceea ce as putea incerca. Evident, pierd multe in felul asta.

Ma simt aici asa cum imi imaginez ca s’ar simti un francez la Chitila. Locul nu e lipsit de farmec dar nu suficient cit sa ma faca sa o apuc pe unde vad cu ochii. Oamenii par in regula, dar ceva din felul in care sint, se poarta, amenintarea din tonul necunoscut al vocilor, absenta unui companion ma fac sa privesc orice mica plimbare ca pe o mica aventura cu final potential nefericit.

In plus, nu stiu “ce se face si ce nu”. Acum vreo 2 zile stateam de vorba cu o americanca in Cairo, la restaurant. O analizam si mi’am dat seama ca se purta ca la ea acasa. Nu ca ar fi fost familiarizata cu locul, doar ca se purta de parca ar fi fost in New York, intr’un restaurant mai exotic. Putin circumspecta cu mincarea si obiceiurile ospatarilor, dar atit. Mi’am dat seama ca nu vede cu aceiasi ochi lumea asta. De fapt, in afara de exotismul strazii, al piramidelor, al palmierilor si Nilului, nu cred ca mai vedea mare lucru. Probabil o ajuta si faptul ca era impreuna cu un grup mai mare.

Dar nu pot ocoli o intrebare evidenta: sint eu de vina sau orice om atent la ceea ce se intimpla in jur simte aceleasi lucruri cind este singur in astfel de conditii? Ar fi interesant de aflat si alte opinii.

 
Leave a comment

Posted by on May 22, 2009 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: