RSS

Inca o data, somnul ratiunii naste monstri

15 Oct

Si iata o prima actiune cu adevarat tembela ca urmare a crizei financiare mondiale. Mai exact, a expresiei ei pe piata romaneasca.

Ma duc si eu ca omul la coltz si imi iau cartile de la Cotidianul. De saptamina asta si de saptamina trecuta pentru ca am fost cascati si am uitat pina acum. Iau frumos si ziarul, ca doar vine la pachet, si deschid la editoriale, sa vad ce mai comenteaza intelighentia. Si ce imi vad ochii? Directorul editorial al Cotidianului, domnul Doru Buscu, om serios de altfel, semneaza textul “Contract de dictator pentru Mugur Isarescu”.

Nici nu stiu de unde sa incep cu datul cu pietre (metaforic, evident). O sa fac un rezumat al editorialului mai intii. Domnul Buscu constata, cu destul de multa pertinenta zic eu, pozitia complet anapoda a clasei politice fata cu criza. Maresc salarii cind pietele cad, fac promisiuni electorale, tot tacimul care, spera ei, le’ar asigura realegerea. Cam ce spuneam si in postul anterior, dau ciocolatica moca la poporul-copil care urla ca din gura de sarpe.

Nimic scandalos pina aici.

Apoi constata, cu la fel de multa pertinenta, ca exista oameni pe care istoria nu ii prinde cu “pantalonii in vine” (citez chiar din articol). Printre ei, domnul Isarescu, Guvernatorul Bancii Nationale, figura admirabila si admirata care a facut slalom printre jaloanele tranzitiei romanesti cu mult succes si inca si mai multa eleganta. De acord si cu asta, ma aflu si eu printre admiratori.

Si acum vine bomba, domnul director editorial vine cu ideea de a’i pune in brate domnului Isarescu mandatul dictatorial. “Fa matale ce crezi de cuviinta, cit crezi de cuviinta, si scoate’ne din mocirla.”

Pai eu vad doua imense probleme aici. Si o sa incep cu cea mai grava: starea jalnica a Romaniei se datoreaza in mare parte nevoii noastre de a fi dusi de minutza. Daca te uiti la ultimii 20 de ani, inca nu am scapat de pacatoasa nevoie de figura paterna depusa post brainwash de dictatura comunista. Pe cine am ales prima oara? Pe domnul Iliescu, continuator intr’ale imaginii si posturii a vechilor paradigme. Un Tatuca mai mic dar, tocmai de aceea, mai simpatic. Cind ne’am saturat de consecintele alegerii proaste, am ales pe cine s’a nimerit sa fie impotriva. Printre ei, la un moment dat, s’a mijit si domnul Isarescu (el, e drept, nu a dat’o in bara, doar a tinut situatia sub control vreo jumatate de an pina ne’am trezit din nou la alegeri). Satui de vise intelectuale si pusi in fata alternativei nationaliste ce am votat in 2000? Tot pe Tatuca. Si cind ne’am lamurit de lamentabila reprezentatie, mai degraba de data asta, iar am ales orice era de partea ailalta, poate, poate de data asta merge. Si iar nu a mers.

Concluzia mea este ca nu stim sa promovam ceva ce ne’ar conveni cu adevarat, ceva care sa ne reprezinte. Doar alegem paternalismul sau, cind el ne este in memoria de scurta durata prea odios, pe ceilalti, oricare ar fi ei.

Ce ar face o figura de tip Dictator Luminat? Pai nu ar face decit sa ne prelungeasca fuga de decizie si responsabilitate, ne’ar lasa in obiceiul nostru bicisnic de a intinde mina la stat si la figura salvatoare. Oamneni buni, frati romani, cetateni, criza e buna, e minunata atita timp cit invatam ceva pe cont propriu iesind din ea. Si acum avem ocazia sa invatam, se apropie votul si mergem la el.

Acum a doua problema, capacitatea domnului Isarescu de a fi Dictator peste o natiune si nu peste o banca, fie ea si nationala. Pirdalnica de istorie ne invata ca un om nu poate conduce singur o tara. Tara nu are substraturi pur tehnocrate, cum are o banca. Acolo iti faci sau nu treaba. O tara are oameni mai buni sau mai putin buni, are mii de aspecte si de probleme la care trebuie sa se gaseasca raspuns, are emotii, orgolii, are de toate. Ca om al muncii pui masca de om al muncii si te conformezi standardelor si regulilor. Daca nu o faci, ramii somer. Ca cetatean nu pui nici o masca. Nu te poate da nimeni afara din tara. Cel mult, daca pui mina pe shotgun si tragi dupa limuzina prezidentiala, te baga la inchisoare. Ca sa conduci o turma de cetateni ai nevoie de idei, dar si de aplicanti ai ideilor, de o politie care sa aiba grija de aia care se impotrivesc (si sub orice fel de dictatura, mai ales ca cea pe care o propune domnul Buscu si nu una populista, se gasesc multi revoltati). Pentru ca Dictatura sa fie Luminata, si restul aparatului trebuie sa aiba ceva sclipiri in ochi. Ceea ce e mai greu de realizat, mai ales daca dai mina libera.

Dar să admitem ca o astfel de multime de oameni cu sclipiri in ochi exista, ca se poate să’i stringi si să’i convingi să treaca la treaba sub stindardul Isarescian. Pai nu e mai sigur, mai frumos, sa ii identifici in conditiile unei democratii pluripartidice, sa ii promovezi si sa ii votezi ca sa faca ce le ceri tu sa faca fara riscul derapajelor? Invatind si noi, in tot procesul asta, ca daca vrei sa obtii ceva mai bine pui mina si faci decit sa astepti sa pice.

Asa ca, domnule Buscu, la asemenea editorial nu pot raspunde decit caragialian: “Amice, esti idiot”. Nu prea ai stat sa te gindesti la motivele pentru care sintem unde sintem, pentru ca e mai usor sa dai vina pe puternicii zilei in loc sa stai putin la o zeama de analiza si sa cugeti cu lingura la gura. Sper sa fie doar un accident pentru ca am de gind sa citesc in continuare articolele matale.

 
Leave a comment

Posted by on October 15, 2008 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: